ÎNDURAREA RĂBDĂTOARE PROBA FINALĂ

„Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşită lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.” Iacov 1:4 .

R5650 W. T. 15 martie 1915 (pag. 83-87)

SĂ AVEM FRICA CUVENITĂ

Simpatizăm cu aceşti fraţi dragi şi îi sfătuim cum putem mai bine, amintindu-le cuvintele Învăţătorului: „Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde” (Luca 6:21). Inima noastră este îndeosebi plină de grijă pentru cei ale căror scrisori dau dovadă că sunt în ispită, dar nu-şi dau seama de aceasta — care sunt absorbiţi de ambiţie sau de afaceri sau de alte „griji ale acestei vieţi şi de înşelăciunea bogăţiilor” — a căror iubire pentru Adevăr pare să devină mai rece în loc să fie mai caldă, şi care par să simtă mai puţin şi să vadă mai puţin decât cu ani în urmă. Aceştia par să doarmă când ar trebui să vegheze şi să se roage; şi ne temem că acest ceas al încercării îi găseşte nepregătiţi; în vreme ce unii care plâng, se roagă şi se luptă sunt mai mult asemenea scumpului nostru Învăţător în Ghetsimani; şi asemenea Lui vor fi întăriţi pentru încercarea finală.

Dragi fraţi, să avem cu toţii foarte multă grijă de noi înşine şi unul faţă de altul, şi socotind premiul pus înaintea noastră cu mult mai scump şi mai preţios decât orice altceva, „să ne temem deci ca nu cumva, fiind făcută făgăduinţa pentru intrare în odihna Lui, nici unul dintre noi să nu pară că a rămas în urmă”. Aşa să iubim pe copiii dragi ai Domnului, încât binele lor să fie principala noastră preocupare; şi aceasta va însemna propria noastră sănătate spirituală. Totuşi, nu trebuie să permitem iubirii noastre nici chiar faţă de fraţi să ne împiedice încrederea cea mai deplină în iubirea şi înţelepciunea Domnului în alegerea Miresei Sale, chiar dacă cernerile vor lua dintre noi pe unii a căror părtăşie am preţuit-o.

Să continuăm cu răbdare pe calea noastră — această cale binecuvântată! Să facem cu puterea noastră ceea ce mâinile noastre găsesc de făcut. Curând vom intra în Casa Secerişului! Curând, dacă suntem credincioşi, ne vom aduna, ca o ceată glorioasă, ca să nu mai ieşim niciodată. Vom merge cu bucurie, ducând snopii cu noi! Dar să ne amintim că „avem nevoie de răbdare ca, împlinind voia lui Dumnezeu, să putem primi făgăduinţa”! Evrei 10:36.

((648))

„Ce uşoară va părea atunci orice încercare!
Drumul peregrinajului ce scurt!
Viaţa de pe pământ un vis mereu în schimbare,
De ziua care răsare risipit!
* * * *
Aşadar, pace, inima mea! Şi tăcere, gura mea!
Pieptul meu neliniştit, fii calm;
Fiece oră ce trece te pregăteşte
Pentru eternă odihnă, tot mai mult!”