Şi Isus i-a răspuns (tâlharului pocăit): „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai”. Luca 23:43 — Cornilescu.

Se ştie în general că la origine Biblia a fost scrisă fără semne de punctuaţie şi fără cuvinte de legătură. Traducătorii le-au folosit potrivit felului lor de a înţelege ce vrea să spună textul. În versetul 43, citat mai sus, unele traduceri (cum este Cornilescu), folosesc conjuncţia că, iar în altele (Biblia de la Iaşi, Biblia de la Bucureşti, Trad. literală) virgulă sau două puncte, după cuvântul astăzi. Dacă redăm cuvintele acestea după original, ele ar suna astfel: „Adevărat îţi spun astăzi vei fi cu Mine în rai”. Dar, fiindcă punctuaţia şi cuvintele de legătură nu sunt inspirate, declaraţia Domnului ar putea fi redată astfel: „Adevărat îţi spun astăzi că vei fi cu Mine în rai” sau „Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu Mine în rai”. Esenţa acestei minunate făgăduinţe este că atunci când Domnul, la a doua venire, Îşi va stabili Împărăţia, aceasta va fi un rai, iar tâlharul nu va fi uitat, ci va fi acolo. A presupune că Domnul nostru a mers în rai când a murit ar fi să presupunem o imposibilitate, fiindcă raiul urmează să fie restabilit numai la întoarcerea Sa. Mai mult, trupul Domnului nostru a fost îngropat în mormântul lui Iosif, iar sufletul sau fiinţa Lui a mers în şeol, hades, uitare, şi El a fost mort, n-a fost viu în cer sau în altă parte. El însuşi a spus după învierea Sa: „Aşa este scris şi aşa trebuia să sufere Hristosul şi să învieze a treia zi dintre cei morţi” (Luca 24:46). Concluzia scripturală şi logică este că n-avea de unde să fie înviat dacă nu murea. Apostolul inspirat confirmă că „a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Cor. 15:4). Şi nici nu S-a înălţat la Tatăl până după 40 de zile, fiindcă Mariei i-a spus: „Încă nu M-am suit la Tatăl Meu.” (Ioan 20:17).