CONVENŢIILE DIN TORONTO ŞI WASHINGTON

R 5076 W. T. 1 august 1912 (pag. 245-247)

Începând de duminică, 30 iunie, aproape o mie din cei de „aceeaşi credinţă preţioasă” s-au adunat într-o convenţie în Parcul Naţional de Expoziţie din Toronto, Ontario, Canada. Vremea a fost ideală pentru astfel de ocazie, şi spiritul prietenilor a indicat bucuria lor în Domnul, unitatea scopului lor şi credinţa absolută în marele Creator al Universului. Cei prezenţi au fost în cea mai mare parte din Canada, cu toate că a participat un număr destul de mare şi din Statele Unite.

Sala de Horticultură s-a dovedit a fi o sală de conferinţe splendidă, având o capacitate de aproximativ o mie cinci sute de locuri. Prietenii au fost destul de confortabil cazaţi în vecinătatea Parcului, şi pentru fiecare zi a fost pregătit câte un prânz substanţial, oferind în acelaşi timp o ocazie excelentă de socializare şi părtăşie creştină. Parcul de expoziţie este situat în faţa lacului, cu o vedere magnifică spre apă, şi este amenajat artistic cu poteci şerpuitoare, fântâni arteziene şi ronduri de flori.

În astfel de ambianţă, chiar de la început, fiecare inimă s-a umplut de laudă pentru cel Atotputernic, şi ziua de deschidere a serviciilor a fost în mod potrivit numită „Ziua de laudă”. Vorbitorii zilei au mărit numele Domnului şi au descris cu putere programul divin. „Ziua Speranţei”, „Ziua Împărăţiei” şi „Ziua Roadelor”, s-au dovedit, fiecare la rândul ei, la fel de interesantă şi utilă pentru studenţii Bibliei adunaţi, pe măsură ce le-au fost zugrăvite pentru vederea lor mintală şi alte imagini în cuvinte, ilustrând pregătirea minunată a lui Dumnezeu pentru întreaga omenire, şi favorurile special rezervate membrilor „Bisericii celor Întâi-născuţi”.

La unul din aceste servicii a fost adoptată în unanimitate ideea convenţiei, „că noi nu aflăm că Biblia învaţă doctrina unui iad de foc literal, sau a unui loc de foc şi pucioasă pentru pedepsirea celor răi, dar că istoria seculară a formării crezurilor Evului Mediu relevă faptul că din diferite motive, fie înţelepte sau neînţelepte, doctrina pedepsei în focul iadului a fost adăugată la Evanghelia care a fost învăţată de Isus şi de cei doisprezece apostoli. Prin urmare, acum noi respingem fără rezerve învăţătura despre un loc, stare sau condiţie, a unui iaz literal de foc şi pucioasă pentru pedepsirea celor răi, ca fiind total nescripturală, şi mai mult, credem din multe mărturii personale că marea majoritate a servitorilor tuturor denominaţiilor protestante au respins personal teoria „iadului de foc”, dar pentru aşa-zise motive bune, au ezitat să-şi informeze congregaţiile; şi mai mult, credem că din această cauză mii şi probabil zeci de mii sunt conduşi spre scepticism sau necredinţă. Facem apel la fiecare servitor din Canada să publice sub semnătură în ziarul său local, o declaraţie prin care să spună dacă crede sau nu crede că Biblia învaţă doctrina unui iaz literal de foc şi pucioasă, şi cerem fiecărui editor să invite pe servitorii din circumscripţia lui să se folosească de coloanele ziarelor pentru declaraţii.

Joi după-masă, „Ziua Roadelor”, a sosit fratele Russell, găsind convenţia în toiul ei; iar vineri, „Ziua Secerătorului”, pe bună dreptate, se părea că entuziasmul şi zelul au depăşit orice ocazie anterioară. Sperăm că mulţi dintre Secerători au fost încurajaţi spre reînnoirea activităţii în serviciul Domnului pentru anul următor şi că alţii de asemenea au primit un imbold pentru a intra în unul din departamentele marii lucrări a Secerişului. Sentimentul predominant se pare că a fost exprimat în cuvintele Învăţătorului nostru în timpul celeilalte mari perioade de Seceriş, cu optsprezece secole în urmă: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi deci pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său”. Matei 9:37, 38.

Sâmbătă a fost numită „Ziua conceperii de spirit”. La finalul serviciului de laudă şi experienţe de dimineaţă, fratele Russell a vorbit convenţiei despre „Botez – Importanţa şi simbolul acestuia”. Apoi a urmat un serviciu de botez în lac, unde 97 de adulţi şi-au simbolizat deplina consacrare până la moarte. Convenţia propriu-zisă s-a încheiat conform programului, sâmbătă după-amiază cu o masă de dragoste. Bătrânii adunării din Toronto, toţi fraţii peregrini prezenţi şi fratele Russell, s-au bucurat de privilegiul binecuvântat de a da mâna cu fiecare din cei prezenţi. Cântarea imnurilor potrivite pentru rămas bun şi frângerea pânii au făcut scena foarte impresionantă, care nu va fi uitată niciodată.

Deşi n-a fost în program, duminică dimineaţa un mare număr de prieteni s-au adunat din nou în Sala de Horticultură pentru un serviciu de laudă şi experienţe, şi un discurs al unui frate canadian, urmat de o lecţie bereeană. După masă, fratele Russell a vorbit publicului din Toronto la Teatrul Regal Alexandra despre subiectul „Dincolo de mormânt”. Adunarea a avut bună publicitate şi deşi această sală este mare şi ziua a fost extrem de caldă, locul a fost aglomerat la întreaga lui capacitate, şi potrivit diferitelor estimări, între cinci sute şi o mie au fost întorşi de la uşă în imposibilitatea de a obţine intrare. Mărturia pentru Adevăr, pentru caracterul şi planul lui Dumnezeu astfel dată, credem că poate servi pentru a trezi interesul unora care au auzit pentru prima dată. Atenţia acordată a fost mare şi la încheiere au fost multe saluturi calde şi expresii de bucurie, speranţă şi plăcere cu privire la „veştile bune de mare bucurie pentru tot poporul”.

ÎN ORAŞUL WASHINGTON

În timp ce în Toronto, Ontario, se ţineau serviciile de încheiere, Studenţii Bibliei din treizeci şi şase de state au intrat în capitala Statelor Unite prin poarta magnifică a Gării Union, menţionată anterior în coloanele acestei reviste datorită inscripţiilor potrivite a textelor biblice atât de scumpe inimii cititorilor noştri, care se află deasupra arcadei intrărilor, şi anume: „Tu ai pus totul sub picioarele Lui”; „Adevărul vă va face liberi”; „Pustia se va bucura şi va înflori ca trandafirul” etc.

Cu trenuri speciale, vagoane speciale, tramvaie şi automobile, prietenii au continuat să sosească în număr mare până când, sâmbătă seara, cu o zi înainte de deschiderea convenţiei, oraşul era destul de plin de Studenţi ai Bibliei, care au fost repartizaţi în peste şase sute de case diferite, pensiuni private şi hoteluri. Această repartizare a studenţilor vizitatori, credem că a oferit o ocazie excelentă pentru a se face mărturie pentru Adevăr în faţa multor familii şi persoane la care altfel n-ar fi ajuns. După câte am auzit, toţi au fost cazaţi destul de confortabil.

Serviciile de deschidere ale zilei au fost ţinute în Sala Glen Echo Chautauqua Grounds, şi în ciuda căldurii extreme, sala a fost plină până la refuz. Observând numărul extraordinar de participanţi, care a suprasolicitat capacitatea sălii Glen Echo Park şi a tramvaielor, comitetul de organizare a hotărât că ar fi cel mai bine să transfere majoritatea adunărilor în oraşul Washington. În consecinţă, luni dimineaţa s-a rezervat Academia de Muzică Washington, o sală frumoasă cu o capacitate de două mii cinci sute de locuri, şi marţi dimineaţa la ora 9 aceasta a fost plină până la refuz, cu încă trei sute de locuri pe scenă. Aceasta a condus la rezervarea unei alte săli, datorită aglomeraţiei, pentru care s-au făcut pregătiri în noul şi frumosul Templu Masonic, de o mie patru sute de locuri. Pe lângă aceste două locuri, a fost închiriată sala G.A.R. pentru standul de cărţi, departamentul colportorilor, oficiul poştal, biroul de informaţii şi un loc de întâlnire pentru cei care au dorit să-şi stabilească o întrevedere cu cineva.

Credem că putem vedea mâna conducătoare a Providenţei în obţinerea acestor diferite săli, care au servit pentru a aduce în atenţia publicului dimensiunea reală a adunării Studenţilor Bibliei. A fost o surpriză pentru mulţi dintre locuitorii Washingtonului să afle că existau atâţia oameni interesaţi de studiu biblic, încât să nu-şi petreacă timpul pentru vizitarea locurilor turistice sau pentru alte atracţii ale acelui oraş frumos, ci dimpotrivă, în ciuda vremii calde, să meargă în număr mare în fiecare dintre săli, la fiecare serviciu, dimineaţa, după-masa şi seara.

Pe lângă serviciile obişnuite, aşa cum au fost stabilite în program, luni seara a avut loc o recepţie în Sala G.A.R. unde au participat şase sute. O altă recepţie, de natura unui discurs ţinut de fratele Russell, a avut loc marţi seara la Academia de Muzică, sală care a fost plină până la refuz. Miercuri seara, la Academia de Muzică a avut loc o adunare de rugăciune foarte înălţătoare, unde au participat în total două mii cinci sute de persoane. Toate mărturiile au dovedit o remarcabilă creştere în har şi în cunoşterea Domnului, şi o dorinţă de a „lăuda PE DOMNUL pentru bunătatea Lui şi pentru lucrările Lui minunate faţă de fiii oamenilor”. Ps. 107:8.

Un alt aspect care n-a fost în programul obişnuit a fost „Serviciul lucrătorilor creştini”, joi după-masă în sala Glen Echo, unde au fost prezenţi peste o mie. Discursul fratelui Russell despre botez vineri dimineaţa a fost ascultat cu interes în linişte, şi la încheierea acestuia, 167 de persoane adulte şi-au exprimat dorinţa de a-şi simboliza botezul lor în Corpul lui Cristos prin scufundarea în apă. După ce le-a adresat personal câteva cuvinte şi le-a întins mâna dreaptă a părtăşiei fiecăruia dintre candidaţi, aceştia au fost conduşi la piscina de la baza impozantului Monument al lui Washington, unde ceremonia a fost făcută cu demnitate şi solemnitate potrivită.

Seara fratele Russell s-a adresat unei adunări minunate de Peregrini, bătrâni şi diaconi, la Academia de Muzică, şi se pare că toţi s-au bucurat, s-au întărit şi s-au încurajat foarte mult prin remarcile bazate pe textul: „Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma în care v-a pus Duhul Sfânt supraveghetori, ca să păstoriţi biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu sângele Celui al Său”. Fapt. 20:28.

Ziua Secerătorilor, cu entuziasmul ei obişnuit, a reunit pe lucrătorii Colportori pentru a afla mai multe despre privilegiile minunate ale perioadei în care trăim. Cuvintele Învăţătorului, consemnate de sf. Ioan, par să exprime cel mai bine sentimentele acestei zile binecuvântate de la Convenţie: „Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis, şi să împlinesc lucrarea Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş. Cine seceră, primeşte plată şi strânge roadă pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel care seamănă şi cel care seceră să se bucure împreună”. Ioan 4:34-36.

La unul din serviciile de la începutul Convenţiei, a fost prezentată şi aprobată unanim de către Studenţii Bibliei adunaţi la Glen Echo, o rezoluţie asemănătoare celei de la Convenţia din Toronto, de respingere a doctrinei Veacurilor Întunecate — chinul veşnic pentru aproape întreaga omenire. Deja am aflat despre discuţiile considerabile provocate printre diferiţii clerici din toate părţile ţării.

Ziua Sfinţirii a încheiat această ultimă convenţie, şi din nou trebuie să spunem, „cea mai bună de până acum”. Din cauza numărului mare de participanţi, obiceiul de a frânge pâinea şi a da mâna cu toţi Peregrinii şi cu fratele Russell n-a fost considerat realizabil, dar în schimb fraţii Peregrini şi fratele Russell au stat în diferitele puncte ale ieşirii de la Academia de Muzică, luându-şi rămas bun de la prieteni în timp ce aceştia cântau „Sfântă-i legătura”, „Domnul vă binecuvânteze”, şi alte cântări cu teme asemănătoare. În timpul acesta, ochii multora sclipeau în lacrimi de tristeţe amestecată cu bucurie, în timp ce ne luam rămas bun unii de la alţii, cu „Domnul să te binecuvânteze”. Să sperăm că ne vom întâlni din nou la Marea Convenţie de Sus, unde cu siguranţă vom fi dacă vom fi credincioşi „Aceluia care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”.