EL VINDECĂ BOLILE LOR

Marcu 1:29-45

„El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” Matei 8:17

R 4979 W. T. 15 feb. 1912 (pag. 69-70)

Studiul de astăzi urmează îndeaproape celui din săptămâna trecută. Când Isus a plecat din sinagoga din Capernaum, S-a dus acasă la sf. Petru. Acolo soacra sf. Petru zăcea bolnavă de febră. A fost un lucru doar de un moment pentru Mântuitorul s-o ia de mână şi s-o ridice la sănătate. Faima lui Isus se răspândise şi până seara s-au adunat mulţimi care insistau pentru cuvintele şi atingerea Lui vindecătoare. „Şi El a vindecat pe mulţi care sufereau de felurite boli şi a alungat mulţi demoni; şi nu lăsa pe demoni să vorbească, pentru că-L cunoşteau.”

Dar El n-a rămas pentru a mări şi adânci impresia favorabilă pe care o făcuse. În dimineaţa următoare, cu mult înainte de a se face ziuă, a plecat din Capernaum într-un loc pustiu pentru rugăciune şi comuniune cu Dumnezeu. Sf. Petru şi ceilalţi care acceptaseră chemarea la ucenicie L-au urmat, şi L-au găsit pe Isus mai târziu şi se pare că I-au cerut să Se întoarcă, spunând: „Toţi Te caută”. Dar Isus a răspuns: „Hai să mergem în altă parte, prin orăşelele învecinate, ca să predic şi acolo”. Şi a intrat în sinagogile din toată partea aceea, din toată Galileea, predicând şi scoţând demoni.

Nimic nu este mai atractiv pentru mintea umană decât puterea miraculoasă de vindecare a bolilor. Nimănui nu-i plac boala, durerea şi suferinţa. Oamenii ar fi bucuroşi să fie vindecaţi de boală, chiar dacă ar fi asiguraţi că vindecările ar fi făcute prin puterea lui Satan însuşi. Să nu ne surprindă astăzi că multe doctrine false, cu totul lipsite de armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu, au priză la sărmana creaţie gemândă fiindcă promit eliberare de suferinţa fizică, fără medicină, şi teoretic prin puterea şi favoarea lui Dumnezeu şi ca presupusă dovadă a doctrinelor susţinute de vindecători.

Dar deoarece aceşti vindecători susţin doctrine diferite şi antagoniste, este evident că nu toate sunt de la Dumnezeu, dacă este cumva vreuna dintre ele. După înţelegerea noastră, Biblia învaţă că nicio vindecare miraculoasă din prezent nu este autorizată de Cuvântul lui Dumnezeu. Sf. Pavel a declarat prin inspiraţie că darurile acordate Bisericii timpurii şi exercitate de Isus şi de apostoli şi de aceia cărora ei li le-au transmis personal, vor trece. Noi credem că ele au trecut — că ele au dat loc altei manifestări, mai înalte, a favorii divine, şi anume, roadelor Spiritului sfânt — blândeţea, gentileţea, îndelunga răbdare şi iubirea — ca dovadă a favorii lui Dumnezeu şi a calităţii de membru în Biserica Întâilor-născuţi. Minunile pe care Isus şi apostolii le-au făcut au fost numai în vederea stabilirii Bisericii timpurii. Nicăieri nu este sugerat că a fost voia divină ca toţi oamenii să fie vindecaţi de boală în timpul acestui Veac.

Vindecarea generală a bolilor va fi fără îndoială un aspect proeminent al lucrării Împărăţiei glorioase a lui Mesia după stabilirea ei. Nu numai că toate suferinţele cărnii vor fi îndepărtate, ci şi procesele restabilirii se vor desfăşura pas cu pas, ridicând omenirea din păcat, boală şi imperfecţiune, până la deplina şi absoluta perfecţiune, cu excepţia acelora care se vor împotrivi voit şi deliberat aranjamentului divin, şi care, la timpul cuvenit, vor fi îndepărtaţi de la viaţă în Moartea a Doua. Toţi ceilalţi vor ajunge în cele din urmă la starea glorioasă a perfecţiunii menţionată în Scripturi, unde nu va mai fi suspin, nici plâns, nici moarte, fiindcă toate lucrurile dintâi ale păcatului şi ale morţii vor fi trecut; pentru că Cel care stă pe Tron va face toate lucrurile noi. Apoc. 21:4, 5.

SATAN, UN ÎNGER DE LUMINĂ

Sf. Pavel dă de înţeles că Satan şi mesagerii lui, îngerii căzuţi, vor căuta să se transforme aşa încât să apară „ca îngeri de lumină”, pentru a putea exercita o influenţă mai mare asupra omenirii şi prin aceasta să poată introduce cu mai mult succes doctrine false, distrugătoare ale credinţei adevărate în Dumnezeu şi în Cuvântul Său. Noi credem că acele cuvinte ale apostolului sunt în mod special aplicabile în zilele noastre, şi că mulţi oameni conştiincioşi şi buni sunt înşelaţi, şi că vindecările miraculoase sunt parte din momeala Adversarului. N-ar fi potrivit să enumerăm aici diferitele doctrine despre care credem că sunt astfel folosite ca momeală. Ne mulţumim să dăm motivul scriptural pentru a nu aştepta nicio vindecare miraculoasă de la Dumnezeu în timpul prezent.

„EL VINDECĂ BOLILE LOR”

Este foarte adevărat că sub Legământul Legii pe care l-a făcut cu Israel, Dumnezeu a stabilit ca boala să fie o pedeapsă pentru încălcarea Legii, iar sănătatea o răsplată pentru ascultare. Afirmaţia profetului, „El îţi vindecă toate bolile tale”, s-a aplicat fizic la israeliţi sub Legământul Legii. Aceasta are şi o aplicare spirituală la Biserică, Noua Creaţie.

Dar vindecarea Noii Creaturi şi vindecarea cărnii sale sunt lucruri diferite. Boala sufletului Noii Creaturi şi necazurile inimii sunt toate tratate de Medicul Bun — chiar dacă trupul său de carne poate suferi durere şi coboară în moarte. Trebuie să ne amintim că acea condiţie în baza căreia am fost concepuţi de Spirit sfânt ca să fim noi creaturi, a fost o deplină renunţare la carne şi la interesele ei, ca sacrificii vii, sfinte şi plăcute, care este serviciul nostru înţelept. Rom. 12:1.

Aceasta nu este o schimbare de la procedeele Domnului cu Biserica de la început. După câte arată relatările, toţi, sau aproape toţi care au fost vindecaţi de Isus şi de apostoli au fost „păcătoşi”. Desigur că nu există nicio relatare a niciunui singur caz în care vreunul dintre apostoli a fost vindecat de vreo boală. Deşi sf. Pavel a vindecat mulţi bolnavi, totuşi despre Epafrodit când a fost bolnav şi „foarte aproape de moarte” nu avem nicio menţionare că s-a făcut vreo încercare de a-l recupera miraculos.

În mod asemănător, în cazul lui Timotei, găsim că sf. Pavel nici n-a trimis şerveţele sau batiste pentru vindecarea lui, nici nu l-a sfătuit să se roage pentru vindecarea sa, nici nu i-a spus că se va ruga pentru el, nici n-a sfătuit ca alţii să se roage pentru el. Dimpotrivă, i-a recomandat anumite leacuri, „din cauza stomacului tău”. De fapt, credem că pentru poporul consacrat al lui Dumnezeu a cere vindecare fizică ar fi a încerca să ia înapoi ceea ce ei în mod specific au consacrat Domnului — „chiar până la moarte”. Faptul că Domnul în mod special conduce lucrurile în cazurile multora din poporul Său, ca să le dea sănătate şi putere remarcabilă pentru lucrările lor în serviciul Său, fără ca ei să o ceară, este cu totul altă chestiune. Aceasta însă nu este în niciun caz în conflict cu faptul că Dumnezeu a folosit minuni printre cei din afară, printre oamenii neconsacraţi, ca o preumbrire a binecuvântărilor generale care vor veni peste omenire sub Împărăţia lui Mesia care va fi stabilită curând.

Mai mult, să ne amintim că minunile făcute de Isus şi de apostoli n-au fost încercări de a vindeca toată boala, de a îndepărta durerea şi suferinţa. Au fost intenţionate numai să atragă atenţia asupra Mesajului Evangheliei. Timpul când Dumnezeu va şterge toate lacrimile de pe toate feţele şi când nu va mai fi suspin, nici plâns, nici moarte, va fi în timpul şi ca rezultat al domniei lui Mesia de o mie de ani. Apoc. 21:4.

Studiul de astăzi dă o dovadă pe această linie. Isus a făcut multe lucrări minunate în Capernaum, dar numai pentru a atrage atenţia. El a mers în alte cetăţi şi oraşe, lăsând în urma Sa în Capernaum mulţi bolnavi şi dezamăgiţi. În mod asemănător, citim că atunci când Isus a trecut pe lângă fântâna Siloam, era o mare mulţime de oameni neputincioşi care aveau nevoie de vindecare şi care aşteptau, prin urmare, ocazia să coboare în apă pentru aceasta. Isus a observat numai unul din mulţime şi i-a spus: „Ridică-ţi patul şi umblă”. Ioan 5:1-9.

UN LEPROS CURĂŢAT, RECUNOSCĂTOR

Lecţia de astăzi menţionează un alt caz de vindecare. Lepra era privită de evrei ca o boală incurabilă şi ca un tip al păcatului. Leprosul din această lecţie avea credinţă în puterea lui Isus şi a venit, a îngenuncheat înaintea Lui şi a implorat să fie vindecat, curăţat. Rugăciunea lui a fost ascultată, nu pentru că era unul din ucenicii lui Isus, nici pentru că a promis să devină unul dintre ei, ci datorită exercitării credinţei lui şi pentru a face din cazul lui o mărturie pentru preoţi că Isus a exercitat o putere divină. Leprosului curăţat i s-a spus să meargă, potrivit Legii, şi să prezinte jertfa care se obişnuia, exprimând mulţumirile sale lui Dumnezeu şi mărturisind preotului în privinţa vindecării sale, şi acesta să-l examineze după cum cerea Legea.

Isus l-a pus în gardă pe lepros să nu facă cunoscută o minune aşa de mare; dar în recunoştinţa sa, el nu s-a putut abţine; a spus pretutindeni. Rezultatul a fost că după aceea Isus n-a putut să viziteze cetăţi mari fiindcă ar fi fost copleşit de numărul mare de bolnavi aduşi la El pentru vindecare. De aceea a frecventat zonele rurale, dar chiar şi atunci poporul Îl căuta pentru vindecare, din toate părţile.

Dar vai! Ei apreciau mai mult binecuvântările restabilirii decât marele privilegiu pe care Domnul nostru li l-a oferit special, de a deveni urmaşi în urmele Sale şi comoştenitori în Împărăţia Sa, care, în curând, va împărţi binecuvântările restabilirii şi vindecare pretutindeni, pentru fiecare membru al rasei lui Adam condamnat prin căderea lui Adam, şi răscumpărat prin sângele preţios de la Calvar.