PRIVELIŞTE DIN TURNUL DE STRAJĂ
FOCUL ACESTEI ZILE

R 5715 W. T. 1 iulie 1915 (pag. 195-197)

Rugăciunile ca Dumnezeu să oprească marele război european n-au primit răspuns. Dimpotrivă, după cum a fost arătat în aceste coloane aproape cu un an în urmă, întreaga lume este implicată şi este în suferinţă. Prezicerile Bibliei, că armatele tuturor naţiunilor se vor aduna în Valea lui Iosafat, se dovedesc adevărate (Ioel 3:9-14). Valea lui Iosafat este numele cimitirului din afara zidurilor Ierusalimului, şi profeţia făcea cunoscut că armatele tuturor neamurilor vor fi adunate ca un cimitir mare. Cu un front de luptă de peste o mie şase sute de mile şi cu tot felul de maşinării infernale, floarea bărbăţiei din Europa merge la moarte. Toate naţiunile participante sunt pline de regrete, pentru că fiecare a sperat un succes mai mare decât cel pe care l-a obţinut. Biblia arată marea dezamăgire a tuturor naţiunilor — nici o victorie mare pentru nici una, ci, dimpotrivă, umilire şi sărăcire. Deja acţiunile tuturor puterilor beligerante s-au depreciat mult. Toate datoriile naţionale sunt atât de mari încât mulţi oameni gânditori se aşteaptă ca un rezultat al războiului să fie negarea tuturor datoriilor naţionale, precum şi revoluţie socială. Pentru pierderile mari oamenii se consolează cu obţinerea unor victorii şi realizări finale mari; şi în mod similar, marile dezastre naţionale în faţa unui duşman plin de succes tind să cimenteze spiritul naţional; dar cu un război îngrozitor, cu pierderi grele, pacea va însemna nemulţumire, revoluţie şi, conform Bibliei, în cele din urmă anarhie. Cât de mângâietor este gândul care ne este dat prin cuvintele lui Isus, că pentru cei Aleşi zilele acelea vor fi scurtate şi că altfel întreaga familie umană ar fi distrusă pe măsură ce domnia egoismului şi a vrăjmăşiei ar progresa!

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru că ştim cine sunt cei Aleşi — Isus şi urmaşii Lui evlavioşi glorificaţi! Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că putem avea încredere că aceştia vor forma Împărăţia iubitului Fiu al lui Dumnezeu şi că ei vor fi sprijiniţi de toate Puterile cerului în stabilirea Domniei Dreptăţii! Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că putem avea încredere deplină în făgăduinţele divine, în sensul că rezultatul Domniei lui Mesia va fi „pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui”, într-un Eden peste tot pământul! Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că putem să ne încredem în promisiunea Sa, că Împărăţia lui Mesia va avea succes în ridicarea completă a rasei decăzute din păcat şi moarte — înapoi la chipul şi asemănarea lui Dumnezeu pentru oricine va vrea. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că după ce toţi vor fi avut ocazia deplină pentru o astfel de restabilire, toţi cei care sunt răi cu voia vor fi distruşi cu desăvârşire în Moartea a Doua!

Până acum ni se spune că necombatanţii obişnuiţi n-au simţit profund războiul şi că acesta n-a lăsat urme adânci asupra lor. În toate ţările beligerante afacerile merg destul de bine. Banii sunt menţinuţi în circulaţie prin fabricarea muniţiei de război, a echipamentului militar şi a proviziilor. Pănă acum greul luptei cade asupra soldaţilor de rând, asupra văduvelor rămase şi a orfanilor. Principalale dovezi ale războiului, cu excepţia scenelor de luptă, sunt numărul de bărbaţi în uniformă militară pretutindeni şi numărul femeilor care poartă doliu. Totuşi, pe măsură ce creditele se vor deprecia şi aurul va deveni mai rar, preţurile mărfurilor de orice fel vor creşte, salariile în Europa vor fi forţate să urce, cu tulburările de muncă inerente, ducând la marele cutremur de pământ prezis — revoluţie (Apoc. 16:18); ducând mai departe la focul prezis, care trebuie să nimicească orice urmă a civilizaţiei prezente — nu un foc literal, ci anarhie.

Acest foc a început deja în ceea ce priveşte credinţa religioasă. Ascultaţi pe apostolul Pavel: „Focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia”. Va dovedi cine a construit caracterul şi credinţa cu aurul, argintul şi pietrele scumpe ale promisiunilor divine, şi cine şi-a construit speranţele cu lemnul, fânul şi trestia tradiţiilor omeneşti. Aceasta din urmă, apostolul spune că va fi arsă cu desăvârşire sau nimicită de focul simbolic al acestei Zile, în timp ce numai prima clasă a credinţei va fi în stare să reziste acelui timp de foc. Nu vedem noi deja aceasta? Nu vedem că marii profesori de colegiu şi aproape toţi marii predicatori ai diferitelor biserici şi-au pierdut cu totul credinţa în Biblie? Nu vedem că mai marea iluminare din timpul nostru face crezurile tuturor denominaţiilor ridicole, absurde, pentru propriii lor susţinători şi pentru întreaga omenire? Nu vedem că acelora care au abandonat Biblia nu le-a rămas practic nimic — doar presupunerile lor? Nu vedem că presupunerile evoluţioniştilor se dovedesc deja nesatisfăcătoare pentru ei, că îşi pierd toată credinţa într-un Dumnezeu personal şi doar presupun posibilitatea unei nemuriri pentru care nu au nici o dovadă şi despre caracterul căreia nu au decât speculaţii? O, după cum a arătat apostolul, cei care au credinţa, structura caracterului reprezentată prin aurul, argintul şi pietrele scumpe ale revelaţiei divine — numai aceştia au o ancoră a sufletului sigură şi stabilă, care intră în ceea ce este dincolo de văl şi pentru sprijin se fixează de meritul morţii de sacrificiu a marelui Răscumpărător care, „prin harul lui Dumnezeu”, a gustat „moartea pentru toţi” şi care, prin harul lui Dumnezeu, va fi marele Împărat a cărui Împărăţie va elibera pe Adam şi rasa lui din păcat, moarte, ignoranţă, superstiţie, la libertatea fiilor lui Dumnezeu.

((529))

FRAŢII DOMNULUI NU SUNT ÎN ÎNTUNERIC

Condiţiile prezente sunt foarte favorabile pentru răspândirea Adevărului. Pretutindeni publicul se gândeşte mai mult ca oricând la lucrurile religioase şi se întreabă ce înseamnă faptul că marile naţiuni, fiecare pretinzând că este Împărăţia lui Cristos, sunt atât de prinse într-o bătălie mortală. Nedumerirea şi întrebările lor dau ocazii excelente de a explica speranţele şi învăţăturile Bibliei. Ei sunt pregătiţi, ca niciodată înainte, pentru mesajul că aceste împărăţii sunt amăgite să creadă că sunt împărăţiile lui Cristos, în timp ce Biblia le numeşte „împărăţiile acestei lumi” şi împărăţii ale neamurilor. Ei sunt pregătiţi pentru Mesajul că Împărăţia lui Mesia va aduce remediul pentru toate relele lumii, prin ridicarea omenirii din ignoranţă, superstiţie, păcat şi moarte. Ei sunt pregătiţi pentru informaţia că, deşi Cristos a fost declarat vrednic să devină Rege acum o mie opt sute de ani, El încă nu Şi-a preluat funcţia în sensul deplin al cuvântului, ci aşteaptă completarea Bisericii, care a fost în proces de chemare, disciplinare şi şlefuire de mai bine de o mie opt sute de ani. Ei sunt pregătiţi pentru Mesajul că Cristos Îşi ia acum marea putere şi începe să domnească, şi că actuala tulburare din Europa este ceea ce în Apocalipsa este descris, că neamurile s-au mâniat şi că a venit mânia lui Dumnezeu etc. Apoc. 11:18.

Având în vedere aceşti factori favorabili, înţelegem privilegiul nostru de a continua să dăm un sunet sigur cu trâmbiţele de argint ale Jubileului. Se pare că mulţi din servitorii lui Dumnezeu sunt în proces de pecetluire pe frunţile lor cu această cunoştinţă, cu acest Adevăr prezent, după cum au prezis Scripturile: „Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă surprindă ca un hoţ” (1 Tes. 5:4), cu toate că aceasta va veni asupra întregii lumi ca un hoţ şi ca un laţ. După cum a spus Mântuitorul, nedumeririle îi fac pe oameni să-şi dea sufletul de groază, în aşteptarea celor ce vor veni pe pământ, încă în viitor, dar datorită pecetluirii pe frunţile lor — cu o cunoştinţă intelectuală clară — servitorii lui Dumnezeu pot să-şi ridice capetele şi să se bucure, aşa cum a sugerat Isus, dându-şi seama din evenimentele prezente că eliberarea lor se apropie — că învierea Bisericii şi glorioasa ei stabilire ca Mireasa lui Mesia în Împărăţie sunt aproape, chiar la uşă.

VÂNTURILE RĂZBOIULUI DEZLEGATE

Cât de clar putem vedea acum ceea ce am văzut mai puţin distinct în trecut — că vânturile războiului au fost reţinute aproximativ patruzeci de ani pentru a da ocazie de pecetluire a servitorilor lui Dumnezeu pe frunţile lor, pentru răspândirea adevăratului studiu biblic peste tot în lume, în toate limbile. Oricine se gândeşte că războiul prezent a fost aruncat brusc peste naţiuni este cu siguranţă miop. Timp de patruzeci de ani ziarele din lume au prezis acest război ca fiind iminent; în fiecare toamnă au spus că până primăvara trebuia să vină; în fiecare vară au declarat că până toamna trebuia să vină, şi a fost reţinut prin intervenţie divină atâta timp, încât mulţi încep să se întrebe dacă în cele din urmă războiul nar putea fi evitat. Dar nu este aşa; războiul este singurul mod în care poate fi stabilită Împărăţia lui Mesia. Ar fi în zadar să se trimită ţarului Rusiei, Kaiserului, sau împăratului Franz Iozef, sau împăratului britanic, mesajul că a sosit timpul ca Mesia să-Şi stabilească Împărăţia şi că toate împărăţiile pământului ar trebui acum să-I fie predate Lui. Ei ar râde la o astfel de propunere şi i s-ar împotrivi cu orice preţ. În loc de aceasta, Dumnezeu doar dezleagă vânturile războiului — nu le mai reţine — El îngăduie egoismului uman să-şi urmeze cursul lui neînţelept. El îngăduie ca toate naţiunile să se amăgească în gândirea că ele vor fi mai ferm stabilite, că prin acest război îşi vor lărgi domeniile şi că-şi vor pava calea spre prosperitate viitoare. Desigur că în vederea acestui fapt naţiunile s-au pregătit pentru acest război timp de patruzeci de ani, prin construirea de mari vase de război, prin organizarea de mari armate etc., fiecare conform sferei ei de influenţă şi a celei mai mari puteri a ei. Nu este oare lovitura de maestru a înţelepciunii divine cea care permite ca naţiunile ce pretind a fi împărăţia lui Cristos să-şi distrugă una alteia puterea, să se slăbească una pe alta şi să-şi demonstreze prin luptă că nu au nici măcar cea mai slabă concepţie despre Spiritul lui Cristos, despre care apostolul spune: „Dacă cineva n-are Duhul lui Hristos, nu este al Lui”, un principiu aplicabil atât naţiunilor cât şi persoanelor? În acelaşi timp, să nu se uite faptul că există sfinţi ai lui Dumnezeu în fiecare ţară şi că fără îndoială există sfinţi în fiecare armată — în unele armate din cauza recrutării — în unele armate ca să îndeplinească cerinţele guvernelor, dar cu hotărârea cea mai deplină că în acelaşi timp ei datorează cea mai înaltă supunere împărăţiei blândeţii, şi cu totul hotărâţi că nu vor omorî pe nimeni. Auzim de pe front că ei încearcă să trăiască la înălţimea învăţăturilor Cuvântului lui Dumnezeu, arătat în volumul şase al STUDIILOR ÎN SCRIPTURI, şi că ei sunt binecuvântaţi făcând aşa. Ce am putea cere mai mult?

((530))

„AŞTEPTAŢI NUMAI, ZICE DOMNUL”

Ne vin întrebări dacă este recomandabilă înrolarea în corpul spitalicesc, mai degrabă decât să fie recrutaţi pentru serviciul obişnuit mai târziu. Sfatul nostru ar fi să aşteptaţi îndrumările providenţei Domnului şi să faceţi astfel de paşi numai când sunteţi deplin asiguraţi de înţelepciunea lor. Acum este un timp bun să ne amintim cuvintele Domnului: „Aşteptaţi numai, zice Domnul”. Ar fi însă o greşeală pentru oricine din poporul Domnului să creadă că este chemat să intervină în vreun fel în mersul lumii cu privire la înrolare. Cei lumeşti să-şi folosească judecata lor, în timp ce consacraţii lui Dumnezeu să şi-o folosească pe a lor. A fi „supus autorităţilor care sunt” implică nu doar o dispoziţie de a servi sub constrângere, ci de asemenea că nu ne vom împotrivi guvernelor pământeşti în nici un mod public. Mustrarea şi înfrângerea publică vor veni de la Domnul. Lovirea chipului, care îl va măcina până la pulbere, va veni, nu de la Biserica în trup, cu arme trupeşti, ci de la Biserica în gloria Împărăţiei, sprijinită de Puterea divină. Daniel 2:45.

N-a existat niciodată un timp în care să fi fost mai mare nevoie ca toţi din poporul Domnului să-şi amintească de sfatul apostolului: „Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii”. Chiar atunci când se discută despre Timpul de Strâmtorare, accentul n-ar trebui pus aşa mult pe strâmtorare, ci pe glorioasa Împărăţie care va fi inaugurată în acel timp şi prin intermediul necazului. În timpul acesta să ne amintim unul pe altul în rugăciune şi în mod special pe cei care sunt în situaţii disperate. Se pare că Domnul a pregătit Angajamentul solemn ca un mijloc special de mângâiere şi încurajare reciprocă. Aproximativ 15.000 ne-au indicat deja că au făcut angajamentul şi că prin urmare ei aparţin acestui mare Cerc de Rugăciune mondial care se amintesc unul pe altul şi pe toţi lucrătorii din Împărăţia Domnului zilnic la Tronul Harului.

UCIŞI, RĂNIŢI ŞI PRIZONIERI

Raportul Societăţii de Cruce Roşie din 1 martie 1915.

Ziarele importante publică următoarele:

Totalul celor ucişi în conflictul european până la 1 martie al acestui an a fost de 2.136.000; grav răniţi 1.150.000; uşor răniţi 3.781.100; prizonieri 1.764.000, totalizând 8.831.000.

Aceste cifre înspăimântătoare au fost adunate de Societatea Crucii Roşii şi au fost furnizate astăzi de consulatul german din Denver. Cifrele aranjate sub formă de tabel arată pierderile astfel:

——- Germania Austria Franţa Anglia Rusia Total
Ucişi: 482.000 341.000 464.000 116.000 733.000 2.136.000

Răniţi
Uşor: 760.000 618.000 718.000 185.000 1.500.000 3.781.000
Grav: 97.000 83.000 439.000 49.000 482.000 1.150.000
Prizonieri: 233.000 183.000 495.000 83.000 770.000
Totaluri: 1.572.000 1.225.000 2.116.000 433.000 3.485.000 8.831.000