Fuga şi viziunea lui Ilie

1 Împăraţi 19:8-18

Izabela nepocăită — Ahab o susţine — Viaţa lui Ilie ameninţată — El fuge descurajat — Dumnezeu i-a dat o viziune a viitorului — Vântul, cutremurul, focul, susurul blând şi subţire — Ce semnifică acum aceste lucruri pentru clasa Ilie antitipică.

R 5752a W. T. 15 august 1915 (pag. 254-255)

Ilie s-a aşteptat ca după trei ani şi jumătate de pedeapsă divină, urmaţi de o manifestare de putere divină împotriva reprezentanţilor lui Baal, adevăratul Dumnezeu şi adevărata religie să aibă o prosperitate în popor. A fost surprins să găsească pe regina Izabela rea şi ucigaşă ca întotdeauna, iar pe regele Ahab dominat de ea pe deplin. El a fugit grozav de descurajat. După un somn lung, uşurându-i tensiunea nervoasă, Domnul i-a dat, printr-un înger, un mesaj special de mângâiere şi hrană care a ţinut patruzeci de zile, până a ajuns la muntele lui Dumnezeu — Horeb.

Acolo Ilie a trecut printr-o serie de experienţe (dacă literal sau în viziune, nu putem fi prea siguri), în care Domnul urma să Se descopere. Mai întâi au venit vânturile, despicând stâncile; dar Dumnezeu nu era în vânturi. Apoi a venit cutremurul, cu putere distrugătoare; dar Dumnezeu nu era în cutremur. Apoi a urmat focul nimicitor; dar Dumnezeu nu era în foc. În final a venit Susurul blând şi subţire, ceea ce traducerea lui Luther redă prin „vocea din Eden”. Dumnezeu era în Voce — cu adevărat Îl reprezenta pe El. Pentru studenţii Bibliei, acestei relatări îi sporeşte forţa când ei înţeleg că toate aceste lucruri care i s-au întâmplat lui Ilie au preumbrit experienţele de care este intim legată Biserica lui Cristos în trup.

Izabela încă mai reprezintă o formă de evlavie mare şi lăudăroasă, şi sprijinită de puterea pământească reprezentată prin regele Ahab. Imaginea ne sugerează faptul că marea mişcare socială şi religioasă de acum un secol n-a afectat profund sau n-a schimbat mult atitudinea exterioară a bisericii nominale şi a lumii faţă de Biserica adevărată a lui Cristos în trup, reprezentată tipic prin profetul Ilie. Reforma a fost numai parţială. Marile instituţii mai susţin încă multe din erorile grave ale trecutului. Clasa Ilie a ieşit iarăşi din atenţia publică, dar nu şi din comuniune şi părtăşie cu Dumnezeu, supravegherea divină îngrijindu-se de toate nevoile lor de odihnă şi împrospătare spirituală.

Muntele Horeb, altfel numit „Muntele lui Dumnezeu”, în mod potrivit a reprezentat în această imagine Împărăţia lui Mesia. Venirea lui Ilie la munte înfăţişează faptul că Biserica va fi în şi sub administraţia Împărăţiei în timp ce este încă în trup, cu toate că ultimii membri ai Bisericii nu vor participa pe deplin la onorurile şi binecuvântările Împărăţiei până când vor avea măreaţa „schimbare” a învierii remarcată de către Sf. Pavel în cuvintele, „Nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi” deoarece „carnea şi sângele nu pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu”. 1 Cor. 15:50-52.

Ce vede antitipicul Ilie

Mulţi studenţi ai Bibliei înţeleg că din punct de vedere cronologic Împărăţia lui Mesia şi-a început lucrarea în lume în anul 1878, în timp ce ultimii membri ai clasei Ilie sunt încă în trup. Cât de curând va trece toată clasa Ilie dincolo de văl şi Împărăţia va fi inaugurată cu putere şi glorie mare nu este clar declarat în Biblie.

Fiind în această condiţie, studenţii Bibliei din întreaga lume au primit de la Domnul o viziune specială despre viitor. Aceasta înseamnă că prin studiul Bibliei ei au aflat că Împărăţia lui Mesia trebuie să fie inaugurată într-un Timp de Necaz cum n-a mai fost de când sunt popoarele — nu, şi nici nu va mai fi după aceea (Dan. 12:1; Mat. 24:21). Ei au aflat că vânturile luptei, războiul actual, au fost reţinute ani de zile prin Putere divină, în timpul când poporul lui Dumnezeu a fost ajutat în studiul biblic, despre care se vorbeşte simbolic ca fiind pecetluirea sfinţilor pe frunte (Apoc. 7:1-4). Aceştia văd cele patru părţi ale marelui Program divin care va introduce Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care sfinţii s-au rugat de atâta timp, „Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ”. Ei văd că vânturile reprezintă războiul, că cutremurul din viziunea lui Ilie reprezintă o mare revoluţie socială, care va urma marelui război, suprapunându-se probabil cu acesta. Ei văd că după revoluţie trebuie să se aştepte anarhia, simbolizată prin foc, consumând, distrugând prezenta ordine de lucruri — simbolic reprezentată de către Sf. Petru ca mistuind cerurile eclesiastice şi pământul social, financiar şi politic, făcând loc cerurilor noi, Împărăţiei lui Mesia şi pământului nou, societatea pe o temelie nouă, aprobată de Împărăţie. 2 Pet. 3:10-13.

În nici una dintre aceste mari experienţe care vin peste lume nu se va manifesta Dumnezeu. Ele vor fi doar experienţe pregătitoare, îngrozitoare, pentru a-l pregăti pe om şi a-l face potrivit pentru Vocea din Eden, care se va auzi după aceea, aducând mesajul care va fi „dorinţa tuturor popoarelor”. Aceeaşi Voce din Eden este menţionată de Domnul prin profetul Ţefania, care spune că mai întâi focul geloziei lui Dumnezeu va mistui prezenta ordine de lucruri şi că apoi, după foc, Dumnezeu va „da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând”. Ţef. 3:8, 9.

((463))

Îndeplinirea viziunii a început

Studenţii Bibliei înţeleg că aceste patru mari aspecte ale planului lui Dumnezeu înfăţişate lui Ilie şi-au început deja îndeplinirea — că războiul european actual este dezlegarea celor „patru vânturi ale cerului” — vânturi ale conflictului. Nu este necesar să spunem că un astfel de război n-a mai fost înainte. Rapoarte oficiale arată că mai mult de douăsprezece milioane de bărbaţi din armată au fost deja fie ucişi, fie răniţi sau luaţi prizonieri. Lumea s-a pregătit pentru acest război timp de patruzeci de ani şi se mira de ce n-a venit mai repede. Ziarele au declarat an după an că sigur va veni înainte de toamnă sau înainte de primăvară. Acum vedem de ce a fost reţinut — că Domnul le-a poruncit îngerilor să nu dezlege vânturile până când slujitorii lui Dumnezeu vor fi „pecetluiţi pe frunte”.

Această apreciere intelectuală a planului lui Dumnezeu a fost clar prezisă de Domnul, când a spus poporului Său acum în viaţă, „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie”. Studenţii Bibliei văd aceste lucruri începând în războiul actual. Ei ştiu ce să aştepte în viitorul apropiat. Faptul că Ilie a văzut aceste lucruri înainte de a fi luat în carul de foc nu trebuie să fie înţeles a înseamna că toate aceste experienţe vor fi trecute înainte ca Biserica să fie transformată „schimbată într-o clipă, într-o clipeală de ochi”, ci mai degrabă că toate aceste lucruri i-au fost arătate lui Ilie pe Muntele lui Dumnezeu ca fiind identificate cu inaugurarea Împărăţiei. Apoi el a avut alte experienţe înainte de a pleca.

Unii se întreabă de ce permite Dumnezeu un război atât de mare. Răspunsul Bibliei este că acest război şi toate celelalte experienţe cu moartea ale rasei noastre sunt părţi dintr-o mare lecţie divină despre păcătoşenia peste măsură a păcatului. În cer nu există nici un război — nici boală, nici moarte, nici necaz, nici durere, nici aziluri de alienaţi mintal, nici sanatorii, nici doctori — pentru că acolo nu există păcat. Dar noi avem toate condiţiile acestea groaznice pe pământ pentru că păcatul a intrat în lume, după cum ne spune Biblia, acum şase mii de ani şi pentru că moartea este plata păcatului — nu chinul veşnic, cum am fost odată învăţaţi. „Plata păcatului este moartea”; „sufletul care păcătuieşte, acela va muri” (Rom. 6:23; Ezec. 18:4). Învierea morţilor este speranţa lumii şi este clădită pe marea jertfă pe care Isus a dat-o când a murit pentru păcatele noastre.

Antitipicul Ilie încurajat

Sf. Pavel, precum şi Isus, ne spune despre ziua noastră. El nu numai că o descrie ca fiind o zi de foc simbolic, dar şi ne asigură că tuturor celor care sunt cu adevărat poporul Domnului li se va acorda o deschidere a ochilor înţelegerii ca să aprecieze unde ne aflăm. „Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă, ziua o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.” El ne spune că toţi cei care îşi clădesc credinţa şi caracterul cu aurul, argintul şi pietrele scumpe ale Adevărului divin vor trece în siguranţă prin încercarea înfocată din acest timp — „păstraţi prin puterea lui Dumnezeu”. Alţii, care şi-au clădit credinţa şi speranţa cu lemnul, fânul şi trestia tradiţiei omeneşti, vor suferi pierdere, cu toate că ei înşişi vor putea fi scăpaţi prin acel foc (1 Cor. 3:11-15). El ne spune că ziua aceea va veni peste întreaga lume ca un hoţ şi ca un laţ. „Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă surprindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai Zilei.” De aceea să umblăm în lumină, ca fii ai luminii. 1 Tes. 5:1-6.

După cum Ilie a fost descurajat până când Domnul i-a dat viziunea arătându-i cum se va descoperi în cele din urmă prin vânturi, cutremur, foc şi Susurul blând şi liniştit, la fel a fost şi cu Biserica. A fost o perioadă în care s-a simţit multă descurajare, până când Domnul a început să clarifice Planul divin prin care va fi inaugurată Împărăţia lui Mesia. Văzând acest plan, studenţii Bibliei îşi ridică sus capetele şi se bucură, aşa cum i-a învăţat Isus, ştiind că eliberarea lor va fi inaugurată prin marele Timp de Strâmtorare, din care ei văd doar începutul.