ÎMPĂRĂŢIA, UN PREMIU
„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Mat. 6:33.
R 5047 W. T. 15 iunie 1912 (pag. 200-201)
Astăzi avem şi alte lecţii preţioase de la Marele Învăţător cu privire la Împărăţia Sa. Pilda „Comorii ascunse în ţarină” şi pilda „Mărgăritarului de mare preţ”, ambele ne ilustrează valoarea mare a Împărăţiei de Slavă care în cele din urmă va fi stabilită printre oameni pentru binecuvântarea lumii. Aceste pilde ne dau de asemenea lecţii despre costul asigurării unei părţi, unui loc în acea Împărăţie. A treia pildă din lecţie tratează despre Împărăţia în embrion; adică, pilda cu „Năvodul aruncat în mare” ilustrează starea acestui Veac actual, în timpul căruia Aleşii, sau clasa Împărăţiei, Mireasa, sunt găsiţi şi adunaţi prin providenţele Domnului.
„COMOARA ASCUNSĂ ÎN ŢARINĂ”
Aceasta este una din pildele pe care Isus nu le-a explicat. Poporul Său, de aceea, este lăsat să-şi exercite judecata în privinţa înţelesului ei, sub îndrumarea Spiritului sfânt şi a luminii revărsate asupra ei de alte Scripturi. De fapt, ar putea fi mai mult decât o singură aplicare corectă a ei. De exemplu, am putea aplica pilda la Domnul nostru Isus şi să spunem că El a cumpărat întreaga lume cu preţul a tot ce a avut, şi că a cumpărat lumea datorită „comorii” pe care ea o conţinea. Şi acea comoară ar putea consta într-o varietate de comori de diferite valori — de exemplu, Biserica, clasa Miresei, „comoara” specială a Domnului, şi aceia din lume care în cele din urmă vor primi Împărăţia Mesianică şi vor fi binecuvântaţi de ea.
Dar noi preferăm să ne gândim că Marele Învăţător nu S-a referit deloc la El, ci la aceia pe care El i-a instruit. În virtutea legământului Său de sacrificiu, Împărăţia I-a fost deja promisă Lui, şi El, în schimb, în numele Tatălui, îi invită pe aceia care aveau urechi să audă şi inimă să aprecieze, pentru a deveni membri ai clasei Miresei Sale — membri ai clasei Împărăţiei Sale.
El recomandă ca aceştia să privească Împărăţia potrivit ilustraţiei din această pildă. Să presupunem că în călătoria lor au văzut un teren de vânzare la un anumit preţ, şi să presupunem că la o examinare a lui au găsit că acesta conţine o mare comoară. Comoara ar putea consta într-un sol excelent, în mod special potrivit scopului lor, sau ar putea consta într-un filon valoros de metal preţios, sau ar putea consta în bani îngropaţi cu multe secole în urmă şi uitaţi, şi care n-ar aparţine proprietarului terenului mai mult decât celorlalţi care ar găsi-o. În astfel de caz, sugerează pilda, oricine cu o inteligenţă obişnuită ar fi dispus să investească tot ce ar avea pentru a deveni proprietarul ei.
Astfel Învăţătorul le-a declarat celor care-L auzeau atunci şi nouă care-I primim cuvintele acum, că El are să ne dea informaţii cu privire la o Mare Comoară, o Comoară Nepreţuită, care poate fi obţinută, dar numai prin cheltuirea unei mari energii şi investirea a orice este de valoare. Marea Comoară este partea în Împărăţia Mesianică — adică prin acceptarea condiţiilor uceniciei putem deveni nu numai fii ai lui Dumnezeu, ci, dacă suntem copii, atunci suntem şi moştenitori ai lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu Isus Cristos Domnul nostru, la moştenirea Sa cerească. Această moştenire a fost aceeaşi cu cea promisă seminţei lui Avraam, şi noi am dobândit o cotă sau o parte în ea, nu prin aceea că suntem sămânţa reală a lui Avraam şi moştenitori reali ai Împărăţiei, ci prin aceea că devenim Mireasa lui Mesia şi Moştenitori împreună cu El.
Când ne gândim cât timp şi energie sunt depuse, şi câţi bani şi influenţă sunt cheltuite pentru a obţine ceva onoare măruntă pămân-tească, de faimă şi glorie lumească, şi când reflectăm că acestea vor dura cel mult doar câţiva ani şi în cel mai bun caz vor fi nesatis-făcătoare, atunci putem aprecia mai bine gloria, onoarea şi nemurirea pe care Dumnezeu le are în păstrare pentru „cei chemaţi, aleşi şi credincioşi”, Mireasa, soţia Mielului.
UN MĂRGĂRITAR DE MARE PREŢ
În zilele Mântuitorului nostru mărgărita-rele erau prezentate printre cele mai preţioase şi mai de dorit bijuterii, şi cu cât mai mare şi mai aproape de perfecţiune era un mărgăritar, cu atât valoarea lui era mai mare. Marele Învăţător a folosit această chestiune familiară ca bază pentru o lecţie despre valoarea Împărăţiei. Negustorul din pildă a găsit un Mărgăritar atât de superior în toate privinţele faţă de toate celelalte mărgăritare, încât l-a considerat ieftin să dea tot ce avea pentru a deveni proprietarul acelui Mărgăritar.
Acesta, a spus Învăţătorul, ilustrează valoa-rea Împărăţiei, cu gloria, onoarea şi nemurirea la care invit o turmă mică, aleasă, evlavioasă să aibă parte cu Mine. Cei care îl preţuiesc în mo-dul cuvenit îşi vor arăta aprecierea prin suma pe care vor fi dispuşi şi bucuroşi s-o plătească pen-tru el. Fie că un om este bogat sau sărac, învăţat sau ignorant, influent sau altfel, costul acestui Mărgăritar de mare valoare al Împărăţiei va fi — tot ce are. Nu poate fi potrivit pentru mai puţin.
Cea mai bogată sau cea mai talentată persoană din lume n-ar putea obţine o parte în acea Împărăţie dacă ar reţine chiar şi un singur atom din ceea ce are; preţul Împărăţiei este sacrificiul de sine, chiar până la moarte, şi nimic mai puţin nu i-l va asigura. Nici un sacrificiu pe care l-am putea noi face nu ne-ar putea asigura o parte în această Împărăţie, decât dacă sacrificiul nostru ar fi mai întâi făcut plăcut în ochii lui Dumnezeu prin meritul preţios al sacrificiul Răscumpărăto-rului nostru, pe care El l-a sfârşit pe Calvar.
PILDA NĂVODULUI
Nu trebuie să ne gândim la Împărăţie ca la un năvod, ci să înţelegem că Împărăţia în embrion se aseamănă cu experienţa pescui-tului cu năvodul, în care s-au adunat tot felul de peşti, care au fost aduşi la ţărm şi sortaţi. Aceasta este o pildă a Împărăţiei în embrion, deoarece se referă la o lucrare făcută în acest Veac, în legătură cu găsirea „turmei mici” care va constitui Împărăţia în slavă. Domnul, în timpul acestui Veac, n-a pescuit tot felul de peşti; El nu caută tot felul de oameni. El cheamă, atrage în mod special şi lucrează numai cu cei aleşi, numai cu cei evlavioşi.
Dar, în acelaşi timp, o varietate de alţi peşti au intrat în Năvodul Evanghelic, unii din ambiţie lumească, alţii fiindcă sistemele religioase sunt un bun câmp matrimonial, alţii datorită privilegiilor şi poziţiei sociale, alţii fiindcă doresc să respire o atmosferă morală, alţii fiindcă vor folosi religia ca o mantie pentru întreprinderi de afaceri etc. Dar peştii potriviţi, pe care Domnul îi caută, singurii care vor constitui clasa Împărăţiei, sunt cei care aud Mesajul Lui cu bucurie şi socotesc preţul şi apeciază situaţia, şi doresc să fie „robi ai Domnului Isus Cristos”. Ei sunt dispuşi să sufere cu El acum pentru ca să poată fi slăviţi împreună cu El în Împărăţia Lui.
Pilda ne spune că „atunci când năvodul a fost plin, a fost tras la mal” şi peştii au fost sortaţi. Aceasta semnifică evident că va veni un timp la sfârşitul acestui Veac, când Domnul va fi adunat un număr suficient din cei evlavioşi pentru a servi scopului Său — pentru a completa numărul preorânduit de Tatăl ca să fie membrii Bisericii alese în slavă. Atunci pescuitul va înceta. Cine poate spune că ocazia de a intra în „năvod” ca unul dintre „peştii” adevăraţi, de felul celor pe care Domnul îi caută, nu poate fi aproape de sfârşit? Cine poate spune că Năvodul Evanghelic, cu deplina lui varietate de bisericism de orice fel, nu va fi tras curând la mal, pentru ca cei potriviţi, aleşii, să poată fi adunaţi în Împărăţie?
„Peştii” nepotriviţi din această pildă corespund cu „neghina” din pilda analizată cu o săptămână în urmă. „Cuptorul de foc” va fi acelaşi „timp de strâmtorare” care va veni peste întreaga omenire foarte curând. Peştii nepotriviţi din năvod sunt toţi membri ai bisericii — lumea care nu se pretinde astfel nu este reprezentată în pildă deloc.
Isus i-a întrebat pe ucenici dacă au înţeles pilda. Ei au răspuns, da, şi El le-a spus să considere pildele Sale aşa cum un stăpân al casei ar considera rezerva sa de hrană, din care din când în când ar fi aduse adevăruri „vechi şi noi”.
Textul nostru accentuează acest studiu. Dacă Împărăţia este Mărgăritarul şi Comoara, pe care Învăţătorul le-a indicat — dacă noi credem mărturia Lui, atunci neapărat să ne arătăm credinţa, nu numai prin declaraţii, ci prin fiecare faptă şi cuvânt. Să căutăm Împărăţia ca o chestiune primordială a vieţii noastre, în comparaţie cu aceasta toate celelalte lucruri fiind inferioare, şi aşa cum a declarat sf. Pavel, „nu sunt vrednice să fie puse alături”. Dacă în căutarea Împărăţiei se pare că sunt împiedicate unele din perspectivele noastre pământeşti, cu atât mai bine. Învăţătorul a spus că trebuie să ne coste tot ce avem. Interesele noastre pământeşti le-am lăsat în mâinile Sale. Să-L lăsăm pe El să ne facă partea din binecuvântările pământeşti potrivit cu înţelepciunea Lui, în privinţa a ceea ce va fi cel mai folositor pentru noi în asigurarea „chemării şi alegerii” noastre pentru un loc în Împărăţie.