„În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit Domnul şi a vrut să-l omoare. Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: „Tu eşti un soţ de sânge pentru mine.” Şi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soţ de sânge!” din pricina tăierii împrejur.” – Exod 4:24-26 – Partea I

În unele locuri din Sfintele Scripturi, traducerea, plasarea cuvintelor în propoziţie sau punctuaţia pot cauza neînţelegere sau confuzie. Credem că una din acestea poate fi cauza confuziei şi în textul de mai sus. Să vedem deci: În versetele 21-23 sunt citate cuvintele Domnului, ce va trebui să spună Moise când va merge la faraon, şi anume, să-i spună să lase pe poporul Său să plece căci altfel va ucide pe întâiul născut al lui şi al întregului Egipt, ceea ce ştim că s-a şi întâmplat. În versetul 24 citim însă că Dumnezeu a vrut să-l omoare, dar nu se spune în mod clar pe cine, deşi această traducere, Cornilescu, ar da de înţeles că pe Moise. Vrem să remarcăm că nici o altă traducere nu menţionează aici numele lui Moise. Cum, după ce Domnul îi dă lui Moise toate instrucţiunile vrea acum să-l omoare? Citim în Geneza 17:14: „Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui, să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu”. În lumina acestei informaţii, ne dăm seama că Domnul a vrut să omoare, nu pe Moise, ci pe unul din copiii lui. S-ar părea că unul din copii era deja tăiat împrejur, iar altul nu, şi Domnul a venit să omoare pe acel care nu era tăiat împrejur. De ce? Va urma….