Trebuie să pornim de la gândul că acele cuvinte au fost adresate ascultătorilor din poporul lui Israel, în primul rând, iar în al doilea rând sunt adresate creştinilor dintre neamuri. „…la ai Săi a venit…” sunt oile de aici, din stalulul acesta, faţă de celălalt staul, din versetul 16, care reprezintă ceea ce spune apostolul Pavel: „…De aceea, voi care altădată eraţi neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se chiamă tăiaţi împrejur, şi care sunt tăiaţi împrejur de mâna omului, aduci-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Cristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. Dar acum în Cristos Isus, voi care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Cristos. Căci El este pacea noastră, care din doi (rămăşita dintre evrei şi rămăşiţa dintre neamuri) a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi în trupul Lui a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El insuşi un singur om nou (un singur corp, corpul lui Cristos (1 Cor. 12:27; Efeseni 4:12 etc.), făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu, într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraşi departe (de Dumnezeu) şi pace celor ce erau aproape (de Dumnezeu, pentru că ei erau poporul Lui iar neamurile nu). Caci prin El şi unii şi alţii (evrei şi neamuri) avem intrare la Tatăl într-un duh. Aşadar, nu mai sunteţi nici străini nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Cristos. În El toată clădirea bine închegată creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi sunteti zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu prin duhul.” Efeseni 2:11-22.
Acestea sunt oile din perioada evanghelică, Biserica lui Dumnezeu aleasă dintre evrei şi neamuri, cum zice în Fapte 15:14: …Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste neamuri (după ce mai întâi se adresase evreilor) ca să aleagă din mijlocul lor un popor (Biserica dintre evrei şi neamuri) care să-I poarte Numele. Dupa aceea (va alege alte oi) Mă voi întoarce şi voi ridica cortul lui David din prăbuşirea lui (cum zice Pavel in Romani 11:25-33), pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul (aceştia sunt acele alte oi din Ioan 10:16) ca şi toate neamurile peste care este chemat numele Său. La aceste „alte oi” Domnul Cristos le va zice la sfârşitul domniei Sale: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” (Matei 25:34). Oile din perioada evanghelică primesc gloria împărăţiei cereşti la începutul domniei lui Cristos. Lor le spune altfel Domnul: „Nu te teme turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere împărăţia (cerească; ei vor fi fiinţe cereşti, Noi Creaţii) (Luca 12:32). Iar „oilor” de la sfârşitul domniei Sale le va da domeniul pământesc care i-a fost dat lui Adam la întemeierea lumii. Dumnezeu chiar dacă a făcut o chemare cerească unui număr limitat din rasa umană, n-a renunţat la scopul Său originar ca pe pământ să fie pace între oamenii plăcuţi lui. Luca 2:14.