MOŞTENIREA VIITOARE A NOII CREAŢII

„Şi dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi slăviţi împreună cu El.” Rom. 8:17.

R 4973 W. T. 15 februarie 1912 (pag. 61-62)

Promisiunea divină este că Împărăţia lui Dumnezeu va fi printre oameni — „sub toată întinderea cerurilor”. Scripturile spun că atât Domnul nostru cât şi Noul Ierusalim, sau Împărăţia glorioasă a lui Mesia, trebuie să coboare din cer pe pământ; şi Îl numesc pe Domnul nostru, prin urmare, Emanuel (Dumnezeu este cu noi). În timpul acelei mii de ani Dumnezeu va locui în acest sens cu oamenii, va umbla cu oamenii. Deja avem aceasta într-o oarecare măsură în experienţa noastră de creştini. Dumnezeu este cu oamenii şi Cristos şi Biserica sunt cu oamenii, mai mult sau mai puţin contrazicând şi făcând de ruşine lucrurile întunericului din prezent.

Dar cu toate aceste sugestii, nu este necesar să presupunem că Împărăţia va fi pământească. Dimpotrivă, asigurarea Scripturilor este că Biserica trebuie să devină fiinţe spirituale înainte de a putea moşteni Împărăţia: Noi „vom fi schimbaţi într-o clipă, într-o clipeală de ochi”, în timp ce aceia din această clasă care fuseseră înainte morţi vor avea o înviere instantanee; şi astfel vom fi „totdeauna cu Domnul” — nu totdeauna cu Domnul pe pământ, ci totdeauna în stare spirituală. Îngerii sunt totdeauna în stare cerească, fie că sunt în cer cu Tatăl, fie pe pământ, şi noi vom fi totdeauna în stare cerească — în stare spirituală.

Nimic din Scripturi nu indică faptul că va fi o restricţie asupra Bisericii, că va rămâne într-un loc mai mult decât în altul. Sugestia pare să fie că, după ce îşi va avea schimbarea, Biserica va fi pentru puţin timp absentă de pe pământ şi va fi în prezenţa Tatălui ceresc. Citim în Psalmul 45 că Mireasa va fi adusă în prezenţa Marelui Împărat, îmbrăcată în haină glorioasă ţesută cu aur — „haine de broderie”. Membrii Corpului lui Cristos vor fi toţi pe planul spiritual, fie că sunt departe sau aproape de pământ. Aceasta a vrut să spună Domnul nostru când a zis: „Mă duc să vă pregătesc un loc” — în familia divină. Acest loc special este unul care n-a fost ocupat niciodată de altcineva.

Diferitele ordine de fiinţe spirituale create de Tatăl ocupă fiecare propria sa sferă. Dar nu există nicio Biserică a lui Cristos printre acestea. Biserica lui Cristos este invitată să ocupe un loc alături de Domnul, alături de Tatăl, mai presus decât toate celelalte planuri de fiinţe spirituale. La prima venire acest loc nu fusese pregătit pentru Biserică, chiar dacă Domnul l-a avut în minte. Domnul nostru S-a înălţat la cer pentru a pregăti acest loc. El a făcut aceasta prin aplicarea meritului Său clasei Bisericii, atribuindu-le meritul Său şi permiţându-le să devină participanţi la suferinţele Sale din prezent, pentru ca să poată deveni şi părtaşi cu El la natura divină. Astfel El a pregătit calea de intrare în cel mai înalt dintre toate planurile spirituale, cel divin.

Noi nu suntem suficient de informaţi cu privire la starea spirituală pentru a şti chiar cum ar fi posibil pentru Domnul şi pentru Biserică să rămână în prezenţa Tatălui şi să menţină şi guvernarea Pământului. Poate acest lucru este posibil. Totuşi, poate acesta n-ar fi un aranjament înţelept. Poate ar fi necesar să fie absenţi din prezenţa imediată a Tatălui ceresc şi să fie aproape de Pământ, întocmai ca şi Satan şi îngerii lui, care sunt în tartar — aruncaţi jos, separaţi din cauza păcatului. Dar Satan trebuie să fie legat pentru o mie de ani; şi locul pe care el îl ocupă trebuie să fie eliberat. Întreaga Biserică trebuie să fie „răpită în văzduh” pentru a fi totdeauna cu Domnul — nu neapărat în tartar, ci pentru „totdeauna cu Domnul”, pentru ca acolo unde va fi El să fie şi ei, în armonie cu voinţa divină, pentru a executa scopurile divine.

Gândul nostru, deci, este că Cristosul va fi foarte strâns asociat cu Pământul, aşa cum este împărăţia lui Satan; şi ei vor fi tot invizibili pentru oameni, care nu-i vor vedea în timpul miei de ani, după cum oamenii nu-l văd pe Satan şi pe îngerii lui decăzuţi. Dar aşa cum Satan şi îngerii lui fac o lucrare rea, tot aşa Cristos şi Biserica Lui vor face o lucrare puternică, o lucrare bună, o lucrare pe plan spiritual; şi asociaţi cu ei vor fi alţi agenţi, dintre care unul fără îndoială va fi „mulţimea mare”. Membrii lui Cristos sunt cei care sunt menţionaţi ca „împăraţi şi preoţi pentru Dumnezeu”, care vor domni pe pământ.

FAZA PĂMÂNTEASCĂ — OAMENI INTELIGENŢI, VOITORI

Apoi vor fi agenţii pământeşti ai acestei Împărăţii, întocmai cum Satan îşi are agenţii lui, care sunt uneori sub controlul lui prin ignoranţă şi superstiţie, alteori prin putere hipnotică, şi care vor fi îndepărtaţi în acel timp. Dar agenţii lui Cristos vor fi inteligenţi şi voitori. În vremea aceea Vrednicii din Vechime vor fi „Prinţi în toată ţara”. Toată omenirea va veni treptat la părtăşie cu Împărăţia, şi, proporţional, indirect, vor deveni asociaţi cu Împărăţia în sine. Întocmai cum un om bun ajută un guvern, tot aşa toată omenirea va fi binecuvântată în măsura în care va aproba şi va susţine aranjamentele divine.

Astfel Împărăţia se va răspândi în mia de ani, nu numai de la un individ la altul, ci treptat aducându-i înapoi la perfecţiune deplină. Citim că „El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da … împărăţiei Lui”. Ea va cuceri totul dinaintea ei. Nimic nu o va opri. Orice rău fiind distrus, fiecare creatură din cer şi de pe pământ şi de sub pământ va fi auzită lăudând pe Dumnezeu. Fiecare genunche se va pleca şi fiecare limbă va mărturisi; şi Împărăţia Lui va fi fără niciun împotrivitor „de la Fluviu până la marginile pământului” — îndeplinindu-şi scopul.

Împărăţia va înceta atunci, în sensul că Cristos va preda autoritatea Tatălui (1 Cor. 15:24-28). Aceasta nu înseamnă că Legea lui Dumnezeu va fi nesocotită, aşa cum a fost în timpul domniei păcatului şi a morţii. Pentru a satisface exigenţele stării căzute a omenirii şi pentru a aduce înapoi în armonie cu aranjamentele divine pe atât de mulţi cât va fi posibil, va fi stabilită o Împărăţie specială — Împărăţia Mesianică — între guvernul divin şi omenire, deoarece omenirea în starea ei slabă nu va fi în stare să îndeplinească cerinţele Legii divine. Dar când această Împărăţie va fi restabilit omenirea la perfecţiune, scopul divin pentru Mesia este să cedeze această Împărăţie subordonată, care se va uni şi va deveni o parte din marea Împărăţie a lui Iehova. Atunci va opera Dreptatea. Nu va fi loc pentru milă, şi Tatăl ceresc nu este reprezentat atunci ca fiind un Rege milos faţă de creaturile Sale. Tatăl ceresc le va fi făcut atunci perfecte, astfel încât nu va mai fi nevoie de milă, şi ele vor fi bucuroase să îndeplinească toate cerinţele Guvernării divine şi vor fi binecuvântate făcând astfel.

CRISTOSUL VA FI CONDUCĂTORUL ASOCIAT AL UNIVERSULUI

După ce va fi terminat această lucrare, Domnul nostru nu va fi fără ocupaţie; ci, conform Scripturilor, El va continua să fie la dreapta Maiestăţii din Înălţime — alături de Tatăl. El va preda supravegherea afacerilor pământului şi Îşi va prelua din nou poziţia generală ca Administrator-asociat al afacerilor Universului în legătură cu Tatăl ceresc. Nu trebuie să presupunem însă că Tatăl ceresc şi Domnul Isus vor fi ocupaţi ascultând anumite cazuri şi luând decizii şi administrând Dreptatea, căci echilibrul va fi de aşa natură încât nu va fi necesar astfel de procedeu. Întregul Univers va continua practic fără conducător; şi totuşi va fi un Cap. Fiul va fi după Tatăl în autoritate; şi după Fiul va fi Mireasa. Lucrarea care va progresa de aici încolo nu ne este revelată decât într-un mod foarte nedefinit.

Înţelegem prin puterea telescoapelor că sorii au fiecare un sistem planetar. Dacă Dumnezeu a făcut acest Pământ o planetă care să fie locuită, este numai raţional să presupunem că toate planetele universului vor fi locuite, şi că Cristosul va privi la Tatăl ceresc şi la Universul Său minunat. Puterea Tatălui ceresc este fără limite, atât cât putem noi înţelege. Dacă, după ce ne-am gândit la contemplarea sutelor de milioane şi mai mult de sori şi sisteme planetare dincolo de puterea minţii omeneşti — dacă atunci ne dăm seama că Tatăl ceresc a făcut poziţia lui Cristos nelimitată şi a înălţat-o pe Mireasa lui Cristos cu Domnul ei, atunci este raţional să presupunem că lucrarea lui Cristos şi a Bisericii va fi fără limite, şi că se va face toată eternitatea ceva lucrare binecunvântată pentru fiinţe încă nenăscute. În uimire, pur şi simplu ne minunăm! Ne minunăm de mărimea bunătăţii Lui faţă de noi, care este să ne ridice — pe aceia credincioşi, puţini, care îşi întăresc chemarea şi alegerea — din starea noastră joasă la glorii viitoare interminabile!