PREGĂTIŢI-VĂ PENTRU ÎMPĂRĂŢIE

Luca 3:1-17

„Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor s-a apropiat.” Mat. 3:2.

R4958 W. T. 15 ianuarie 1912 (pag. 32-33)

Ioan Botezătorul a fost ultimul dintre profeţi şi Isus a declarat că niciunul dintre ei n-a fost mai mare decât el — „Nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic din împărăţia cerurilor este mai mare decât el” (Mat. 11:11). Fiecare membru din clasa Împărăţiei Cerurilor trebuie să fie mai mare decât Ioan, deoarece este conceput de Spirit Sfânt. Ei sunt socotiţi ca membri ai Casei Fiilor, în timp ce profeţii aparţin Casei precedente, a Servitorilor: „Şi Moise, într-adevăr, a fost «credincios în toată casa Lui» ca servitor … dar Hristos este credincios ca Fiu peste casa Lui. Şi casa Lui suntem noi”. Evrei 3:5, 6; Ioan 1:13.

Dumnezeu Şi-a propus înainte de întemeierea lumii să răscumpere pe om şi să-Şi stabilească Împărăţia pentru restaurarea lui din păcat şi din condiţiile morţii. Răscumpărătorul lumii urma să fie Regele prin a cărui domnie de o mie de ani lucrarea lui Satan va fi nimicită; capul Şarpelui va fi zdrobit şi omenirea va fi ridicată din păcat şi din moarte şi va fi adusă înapoi la starea în care a fost Adam la început — „foarte bun”. Cei ascultători vor învăţa prin experienţă o mare lecţie, valoroasă pentru toată eternitatea; cei care o vor respinge cu voia vor fi distruşi fără speranţă sau remediu. Dar mai înainte, dintre cei răscumpăraţi va fi aleasă o ceată mică pentru a fi asociată cu Răscumpărătorul în marea Sa lucrare. Aceştia vor fi numiţi Împărăţia — clasa Împărăţiei — Familia Regală — fii ai lui Dumnezeu.

Dumnezeu i-a promis lui Avraam, „prietenul lui Dumnezeu”, că această mare binecuvântare va veni peste omenire prin urmaşii lui, şi într-adevăr toţi cei mântuiţi vor fi cunoscuţi ca urmaşi ai lui prin aceea că vor deveni membri prozeliţi ai lui Israel. Mesia a fost promis că va fi de asemenea din sămânţa lui Avraam, şi prin acest Mesia vor fi binecuvântaţi urmaşii naturali ai lui Avraam, şi vor fi făcuţi un instrument de binecuvântare a tuturor popoarelor. Un lucru care nu i-a fost explicat lui Avraam a fost că Mesia va avea o ceată de comoştenitori aleşi dintre oameni şi socotiţi „corpul lui Cristos” sau „Mireasa, soţia Mielului”.

ÎN MOD NECESAR PENTRU EVREU MAI ÎNTÂI

Deşi Dumnezeu nu menţionase această clasă aleasă care intenţiona să fie membri ai lui Mesia sau Mireasa Lui, totuşi El a hotărât ca ocazia de a deveni membri ai acestei clase alese, speciale, să-i fie oferită mai întâi seminţei naturale a lui Avraam. Timp de trei ani şi jumătate ai misiunii lui Isus şi încă trei ani şi jumătate după moartea Lui, privilegiul de a deveni Mireasa Lui şi comoştenitori cu El a fost limitat la Israelul după trup.

Mai târziu a fost trimis în condiţii egale şi la neamuri. Sfântul Pavel ne spune că a fost necesar ca Mesajul Evangheliei să meargă întâi la evrei, deoarece acesta a fost aranjamentul divin. Dar el adaugă: „Israel n-a căpătat ce căuta [cele mai bune daruri ale lui Dumnezeu, privilegiul de a deveni membri ai Israelului spiritual], iar cei aleşi au căpătat, pe când ceilalţi au fost împietriţi” (Rom. 11:7). Împietrirea nu va fi pentru totdeauna, ci numai până la completarea celor aleşi, clasa spirituală — atunci împietrirea va trece şi Israelul va fi mântuit şi recuperat la favoarea divină pierdută cu 18 secole în urmă. Vezi Romani 11:25-33.

Între timp, lucrarea cu Israelul natural a continuat exact ca şi cum Isus în trup era pe cale să ia Tronul; şi exact ca şi cum ucenicii Lui în trup aveau să fie Mireasa Lui; şi exact ca şi cum naţiunea iudee avea să fie atunci înălţată şi folosită ca instrument divin; şi exact ca şi cum avea să se împlinească promisiunea „În sămânţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului”.

„ÎMPĂRĂŢIA MEA NU ESTE DIN LUMEA ACEASTA”

Deşi Dumnezeu ştia că această ofertă nu va fi acceptată de un număr suficient, totuşi în armonie cu ea l-a trimis pe Ioan Botezătorul să-L anunţe pe Isus, ca şi cum va fi Regele evreilor în trup, şi să anunţe Împărăţia Sa ca şi cum aceasta va fi stabilită imediat. Totuşi, Dumnezeu a ştiut tot timpul şi a prevăzut răstignirea Fiului Său, şi că numai un început se va face atunci prin selecţionarea Bisericii alese, şi că vor trebui mai mult de 18 secole pentru a o completa — şi de aceea se va cere o întârziere a Împărăţiei timp de mai bine de 18 secole, până când clasa Împărăţiei va fi gata, în numele şi în puterea lui Dumnezeu, să preia domnia pe pământ — sub toată întinderea cerurilor.

Isus a declarat: „Împărăţia Mea nu este din lumea (Veacul) aceasta”, şi cum El nu Şi-a stabilit Împărăţia la prima venire, ci numai Şi-a început lucrarea de chemare a celor „aleşi”, tot la fel lucrarea lui Ioan Botezătorul a fost doar pentru evrei şi a fost doar parţial antitipul lui Ilie. Un antitip mai larg al lui Isus, al lui Ilie şi al lui Ioan ca înainte mergători, putem vedea acum. Isus în trup şi toţi membrii Lui credincioşi în trup, timp de 18 secole au constituit antitipul lui Ioan Botezătorul. Mesajul lor în toate aceste secole a fost pentru toţi cei care l-au auzit, „Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor s-a apropiat”. Antitipul Regelui a cărui Împărăţie ei o anunţă este compus din Isus glorificat şi Mireasa Lui glorificată, dincolo de văl. Aceştia în curând vor prelua Împărăţia şi vor domni glorios ca Sămânţa lui Avraam pentru binecuvântarea tuturor familiilor pământului.

Biserica a strigat în „pustie” în sensul că a fost înstrăinată şi separată de lume. Ea a chemat pe toţi cei care voiau să audă, să se pregătească pentru Împărăţia lui Mesia. Ea a spus mai deplin decât Ioan Botezătorul despre efectul Împărăţiei lui Mesia — nivelarea văilor (ridicarea săracilor), îndreptarea lucrurilor strâmbe şi netezirea lucrurilor aspre, pentru ca astfel toată carnea să poată vedea, aprecia, înţelege şi avea experienţa mântuirii lui Dumnezeu. Atât Ioan cât şi Biserica declară că această mântuire va fi adusă prin Isus şi prin Mireasa Lui glorificată prin puterea Împărăţiei. Ceea ce vrem să spunem este că în timp ce Ioan Botezătorul a fost un antitip al lui Ilie şi a fost antemergătorul sau vestitorul lui Isus, tot aşa, dar într-un mod şi mai special, Biserica în carne este un antitip mai înalt al lui Ilie şi încă mai special un vestitor al Împărăţiei Mesianice.

„PUI DE VIPERE”

În zilele lui Ioan mulţimile doreau să facă parte din clasa Împărăţiei, dar să ţină totuşi la păcatele lor mari. Şi la fel a fost de-a lungul acestui Veac. Singurii care pot să pretindă cu adevărat că aparţin Seminţei spirituale a lui Avraam sunt cei care îşi arată căinţa de păcat şi loialitatea faţă de Dumnezeu printr-o deplină consacrare de a se opune păcatului şi de a umbla în urmele Învăţătorului, chiar până la moarte — chiar o moarte ruşinoasă, dacă este nevoie.

Isus a declarat că „securea” era pe cale să fie aplicată acelei naţiuni. Curăţirea nu mai era de-ajuns. Fiecare individ trebuia fie să aducă roadă bună, fie să fie tăiat şi aruncat în „foc” — marele timp de strâmtorare cu care s-a sfârşit Veacul. Oamenii l-au întrebat pe Ioan ce să facă după căinţa lor. Răspunsul lui a fost că acei care aveau un surplus de haine trebuiau să fie gata să dea sau să împrumute celor care nu aveau deloc, iar cei care aveau suficientă mâncare, tot aşa să dea celor în nevoie. Astfel şi-ar arăta căinţa de egoismul şi împietrirea inimii care i-a dovedit ca păcătoşi — astfel ar arăta o stare a inimii necesară acceptării lui Isus.

„EŞTI TU MESIA?”

Când colectorii de taxe au venit la Ioan căindu-se, ei au întrebat: „Cum să ne purtăm în viaţă?” El a răspuns: „Nu stoarceţi mai mulţi bani decât sunteţi îndreptăţiţi prin Lege”. Soldaţii de asemenea s-au căit şi l-au întrebat pe Ioan cu privire la calea lor în viaţă: „Ce să facem?” El a răspuns: „Nu fiţi violenţi cu nimeni; nici nu cereţi în mod greşit ceva rău; fiţi mulţumiţi cu plata voastră” — astfel veţi arăta că v-aţi căit şi căutaţi să faceţi voia divină, căci astfel de cale va fi foarte diferită de cea cu care aţi fost obişnuiţi. Dar în ciuda predicării lui Ioan despre mulţumire, el a fost luat ca un tulburător al păcii şi decapitat.

Spiritul de aşteptare era în aer şi unii dintre oameni, minunându-se de învăţătura lui Ioan, au întrebat dacă el era Mesia. El le-a răspuns prompt: „Nu; botezul meu este numai cu apă”. Botezul lui Mesia va fi cel cu „Spirit sfânt şi foc”; „Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge”. Mat. 3:11, 12.

„va fi strâmtorare mare
pe pământ şi mânie
împotriva poporului acestuia.”

Aceste lucruri pe care Ioan le-a profeţit despre Isus au fost parţial împlinite cu mai bine de 18 secole în urmă, dar în alt sens ele trebuie încă să se împlinească. Au fost împlinite în ceea ce priveşte naţiunea iudee. Isus i-a botezat pe unii dintre ei cu Spirit sfânt la Cincizecime, şi după aceea — pe toţi „israeliţii cu adevărat” credincioşi: şi mai târziu i-a botezat pe cei necredincioşi cu foc — un timp de necaz. Scriind despre acel necaz sf. Pavel spune: „Dar la urmă i-a ajuns mânia lui Dumnezeu” pentru ca toate lucrurile scrise în lege şi profeţi cu privire la ei să fie împlinite. Isus a făcut o lucrare de seceriş acolo numai pentru naţiunea iudee. El a adunat grâul lor în grânarul Veacului Evanghelic prin conceperea lor cu Spirit sfânt la Cincizecime şi în continuare, şi „a ars” naţiunea în timpul de strâmtorare cu care s-a sfârşit Veacul lor, în anul 70 d. Cr.

Dar acum să privim împlinirea mai largă — în toată lumea. La sfârşitul acestui Veac toată clasa „grâului” trebuie să fie strânsă în grânarul ceresc prin schimbarea Întâii Învieri, iar în timpul de necaz care vine toţi ceilalţi în afară de Biserica adevărată vor fi despărţiţi de la asocierea cu Biserica şi de la orice ocazie de apartenenţă ca membru în ea — ca „neghină” vor fi arşi — reduşi la nivelul restului omenirii. Dar, mulţumim lui Dumnezeu, atunci va începe lucrarea de binecuvântare a maselor omenirii; toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin Împărăţia Mesianică glorioasă!