Privelişte din turnul de strajă

R5601 W. T. 1 ianuarie 1915 (pag. 3-5)

Când vrednicul nostru preşedinte şi sfinţia sa papa au cerut creştinilor să se roage pentru încetarea războiului european, noi am declarat că rugăciunea nu era în armonie cu aranjamentul divin şi nu va fi ascultată. Am arătat că potrivit Scripturilor cei 2520 de ani de stăpânire a neamurilor s-au sfârşit în septembrie 1914; şi că războiul este cel prezis în Scripturi, care este asociat cu marea Zi a Dumnezeului Celui Atotputernic — „Ziua răzbunării Dumnezeului nostru”. Am arătat Cuvântul Domnului prin profetul Ioel în privinţa adunării tuturor neamurilor în Valea lui Iosafat — valea morţii. Ioel 3:1-12.

Experienţele lui Ilie la încheierea slujirii sale ne arată cum va fi introdusă marea Zi a Domnului: întâi vântul care despica stâncile, reprezentând războiul actual; în al doilea rând marele cutremur care reprezintă Revoluţia ce va urma războiului actual; în al treilea rând focul care reprezintă Anarhia ce va urma Revoluţiei; în al patrulea rând „Susurul blând şi subţire” al lui Dumnezeu — care va urma anarhiei din lume — spunând prin Împărăţia lui Mesia: „Pace! Staţi liniştiţi!” „Făuriţi fiare de plug din săbii şi cosoare din suliţe şi nu mai învăţaţi să faceţi război!” Mica 4:3.

Nu vedem nici un motiv să ne gândim că războiul actual se va termina până când Marea Britanie sau Germania va avea o victorie decisivă pe mare. Conflictul între acestea două a fost alimentat timp de treizeci de ani. Fiecare voia distrugerea flotei şi coloniilor celeilalte, dar se temea de războiul care va realiza aceste scopuri, ştiind bine dinainte că acesta va fi groaznic. Împrejurările nefericite care au dus brusc la atacul Austriei asupra Serbiei, apărarea Serbiei de către Rusia şi răzbunarea Franţei pentru Alsacia-Lorena, implicând Germania de ambele părţi, au oferit Marii Britanii mult căutata ocazie pentru zdrobirea rivalului său comercial. Pare improbabil ca britanicii să consimtă acum la încetarea războiului până vor avea o victorie completă asupra Germaniei, sau până când propria sa existenţă va fi în primejdie.

După câte se pot discerne în prezent, înainte de primăvară nu se poate aştepta nimic foarte decisiv. Între timp soldaţii pier, se acumulează mari datorii şi industria de pace este neglijată. Curând, fără îndoială, oamenii se vor trezi la o vedere mai sănătoasă asupra problemei şi se vor întreba de ce oamenii din Europa nu pot trăi împreună acolo tot atât de fericiţi cum pot trăi în Statele Unite. Curând vor ridica întrebarea de ce să fie greşit să se omoare unul pe altul la o poruncă privată, şi totuşi să fie corect a se omorî unul pe altul la ordinul regilor şi împăraţilor. Pe atunci stadiul de cutremur al necazului va fi aproape.

Când Cutremurul sau Revoluţia, atât de marcant menţionate în Scripturi, va fi venit, acela fără îndoială va fi timpul când regii şi conducătorii industriei, finanţelor şi politicii, spre propria lor apărare, vor creşte mult puterea conducătorilor religioşi. Atunci ne putem aştepta ca Federaţia Bisericilor să exercite o aşa putere în lume cum n-a mai fost din zilele supremaţiei papale. În limbajul simbloc al Apocalipsei, acela va fi timpul în care „chipul fiarei” va avea viaţă şi va face mari minuni, poruncind în numele cerului. Apoc. 13:11-18.

Între timp, ce vom face noi?

Efectul războiului nu este nefavorabil în toate privinţele. Din Europa avem ştirea că războiul face o mare impresie religioasă asupra oamenilor. În necazul lor şi al celor dragi lor de pe câmpul de bătaie, există o tendinţă naturală de a se întoarce către Cer după ajutor. În acelaşi timp există o însufleţire a înţelegerii. Oamenii sunt mai pregătiţi să gândească decât înainte. Spunându-li-se că soldaţii luptă pentru Cauza Domnului şi dându-se sugestia că cei care mor sunt mai mult sau mai puţin martiri pentru cauza dreaptă (şi de aceea sunt moştenitori ai cerului), oamenii luptă vitejeşte.

Ziarele le spun cum catolicii şi protestanţii se roagă pentru aliaţi împotriva vrăjmaşilor lor, şi cum bisericile germane, catolică şi protestantă, se roagă pentru germani şi împotriva aliaţilor. Oamenii se întreabă şi se vor întreba încă mai mult pe măsură ce se vor gândi mai mult cum pot fi ascultate aceste diferite rugăciuni — cum pot fi luaţi la Cer germanii pentru că luptă împotriva aliaţilor, iar aliaţii să fie luaţi la Cer pentru că luptă împotriva germanilor! Cu toată gândirea lor unii se vor întreba dacă acestea sunt sau nu concluzii raţionale şi care este baza lor.

Pe de altă parte, se vor gândi la Iadul de foc şi la Purgatoriul de suferinţe învăţate din copilărie; şi dacă toţi soldaţii merg în Cer, se vor întreba cine va merge în iad. Gândirea trează pe care o generează războiul va fi fără îndoială folositoare în cele din urmă, oricât de neraţionale pot fi la început unele condiţii. În cele din urmă trebuie să apară vederi mai sănătoase.

În unele privinţe americanii suferă mai mult din pricina războiului decât europenii, pentru că circulaţia lumii este temporar împiedicată. Ei n-au stimulentul pentru afaceri care predomină în Europa datorită pregătirii militare de acolo.

De asemenea, americanii au o mai bună ocazie de a privi calm, fără prejudecăţi răzoiul decât europenii, care sunt atât de aproape de el şi atât de pasibili de a fi influenţaţi de argumentele înşelătoare ale conducătorilor şireţi care le spun că războiul este necesar pentru menţinerea civilizaţiei — dând interpretarea lor în privinţa a ceea ce este adevărata civilizaţie. Spiritul partizan, numit patriotism, se menţine ((725)) crescut în ţările angajate în conflict. Ziarele apără şi susţin guvernele; la fel fac şi predicatorii; la fel fac şi oratorii. Puţinii care privesc sănătos şi corect lucrurile sunt forţaţi să tacă.

De la distanţă războiul pare foarte neraţional. Germaniei ar trebui să i se îngăduie să construiască câte vapoare doreşte, până când poporul ei, iritat şi sleit de costul militarismului, va insista pentru o schimbare a politicii guvernamentale. Marii Britanii ar trebui să i se permită să aibă câte vapoare doreşte şi pentru câte este poporul dispus să plătească. Fiecărei naţiuni ar trebui să i se permită să facă toate afacerile pe care le poate face în mod drept, onest.

Slujitorii religioşi creştini ar fi trebuit să arate de mult poporului că împărăţiile actuale ale Europei nu sunt împărăţiile lui Dumnezeu, ci sunt instituţii umane; şi că toate acestea, potrivit Bibliei, în cele din urmă vor trece, la inaugurarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Ar fi trebuit să fie învăţat respectul de Domnul şi aşteptarea răbdătoare a timpului şi modului Său. Efectul războiului a fost în mod cert favorabil pentru iluminarea creştină. Oamenii despre care se poate spune că nu s-au gândit niciodată asupra subiectelor religioase se gândesc acum, se gândesc adânc, şi mulţi ajung la concluzii rezonabil de sănătoase.

Lucrarea făcută de Societatea noastră în lume de câţiva ani aduce ceva roade. Oamenii care zâmbeau răutăcios la ideea că Împărăţia milenară a lui Cristos este iminentă şi care au crezut un timp că lumea va fi convertită de bisericile nominale, se trezesc acum la înţelegerea faptului că împlinirea Rugăciunii Domnului este singura salvare adevărată a lumii, şi se roagă continuu, cu mai mult sens decât înainte: „Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ”. Ei încep să-şi dea seama că nu numai păgânii din afară s-au dublat într-un secol, ci şi păgânismul intern este mult mai mare decât crezuseră, şi că aşa-zisa creştinizare a civilizaţiei moderne nu este decât o spoială subţire.

Niciodată aşa de mari ocazii ca acum

Toate aceste condiţii sunt favorabile. Fiecare pliant şi fiecare carte pusă acum în circulaţie face probabil de trei sau de patru ori pe atâta bine pe cât făcea în trecut, fiindcă oamenii se trezesc în privinţa cititului, a gândirii. Nu numai atât, dar ei ajung tot mai mult să se îndoiască de teologia crezurilor şi să vadă că majoritatea slujitorilor nici nu învaţă din Biblie, nici nu cred în ea, ca Revelaţia unică şi inspirată a scopurilor divine.

Suntem conştienţi că unii dintre dragii noştri cititori au ideea că Timpul Neamurilor încheindu-se, Mesajul Evangheliei a fost închis. Unii dintre aceşti fraţi cred că n-ar avea rost să se continue Mesajul. Nu putem fi de acord cu raţionamentul lor. Porunca divină a fost să se predice Cuvântul, nu până la încheierea Timpurilor Neamurilor, ci până când Biserica va fi completă. Exact cât va fi până când Biserica va fi completă nu putem spune, dar credem că avem privilegiul să spunem Vestea Bună atâta vreme cât există inimi flămânde să primească Mesajul; şi credem că unii dintre aceştia care vin acum la cunoştinţa Adevărului sunt dintre cele mai frumoase caractere care au venit vreodată în Adevăr.

Credem de asemenea că dovezile favorizează puternic ideea că unii dintre cei care au venit recent în Lumină sunt pe deplin primiţi de Domnul în binecuvântările şi privilegiile Bisericii — ale membrilor Săi. Unii dintre ei au adevăratul spirit de sacrificiu, care este unul din semnele sigure. Ei manifestă iubire pentru Adevăr, care este încă un semn favorabil. Domnul le acordă claritate în înţelegerea Adevărului, care este un alt indiciu al faptului că au fost concepuţi de Spiritul sfânt. Unii dintre ei sunt dispuşi şi bucuroşi să sufere pentru Adevăr, care este una din dovezile cele mai bune pe care le-am putea cere că ei au primit Spiritul lui Cristos.

Atâta vreme cât vedem astfel de dovezi ale binecuvântării Domnului prin propovăduirea Cuvântului Său, oare să ne clătinăm, să ezităm? Oare să nu fim mai degrabă entuziaşti şi să ne dublăm eforturile în serviciul Regelui şi pentru serviciul fraţilor, pentru ca ei să fie eliberaţi din robia ignoranţei şi superstiţiei, în lumina glorioasă a cunoştinţei lui Dumnezeu?

Suntem întrebaţi: Nu pare că cei patruzeci de ani de seceriş s-au încheiat cu sfârşitul Timpurilor Neamurilor? Noi răspundem: Da, aşa am aşteptat. Dar ne amintim că secerişul iudeu, care a fost o ilustraţie făcută de Domnul, a fost puţin diferit de secerişul nostru. Sub Lege evreilor li s-a poruncit să lase colţurile lanurilor nesecerate, aşa încât să fie ceva de făcut pentru spicuitori după ce secerătorii obişnuiţi îşi sfârşeau lucrul, pentru ca în timp ce hambarele erau în proces de umplere şi neghina era în proces de legare în snopi şi arsă, pregătindu-se pentru o nouă recoltă, spicuitorii să poată aduna grâul de la colţurile lanurilor de seceriş. Poate că lucrarea actuală este în mare măsură aceea de spicuire. Aşa ar părea.

Privind în urmă la Secerişul Iudeu, ne dăm seama că acesta s-a sfârşit în 69 d. Cr., dar anumite aspecte ale lucrării de Seceriş au continuat şi în anul 70 d. Cr. Atunci a avut loc arderea plevei. În timp ce aceasta era în desfăşurare şi naţiunea lui Israel era în timpul răsturnării, fără îndoială că era o lucrare de spicuire, deoarece ochii înţelegerii începeau să se deschidă şi oamenii începeau să-şi dea seama de împlinirea Scripturilor. Şi exact aşa pare să fie şi aici. Oare să nu fim silitori în străduinţa noastră de a face lucrarea de spicuire? Desigur că vom fi dacă ne menţinem încă iubirea pentru ((726)) numele şi caracterul Domnului! Aceasta ne va conduce spre a vesti caracterul Său glorios, spre a arăta erorile care au întunecat numele Tatălui nostru ceresc, prin aceea că I-au răstălmăcit Planul divin al Veacurilor. Desigur că vom fi energici în această lucrare dacă iubirea noastră pentru fraţi continuă; pentru că vedem pe mulţi care par a fi copii adevăraţi ai lui Dumnezeu încă în mare întuneric în privinţa Adevărului mare şi minunat la care ochii înţelegerii noastre s-au deschis.

Ce este cu rezerva de bani?

Dar unii ar putea spune: „N-am citit noi printre rânduri în Raportul Anual al Societăţii că şuvoaiele financiare secau? Şi n-am auzit că treisprezece seturi ale Fotodramei au fost retrase, ceea ce reprezintă cincizeci de prezentări pe zi, care explică Planul Divin al Veacurilor? Şi nu indică aceasta că a venit timpul lui Dumnezeu pentru încheierea lucrării?”

Răspunsul nostru este că aceste lucruri sunt aşa, dar avem motiv să presupunem că Dumnezeu intenţionează, în modul Său, să ne trimită mai departe sprijin financiar, pentru ca Mesajul Său să se poată răspândi cu mare forţă în toată lumea! În acest scop, verificăm şi punem în bună rânduială toate seturile Fotodramei, aşteptând ca fondurile pentru a le pune în acţiune să fie nu peste mult timp în mâinile noastre. Deşi noi umblăm încă prin credinţă şi nu prin vedere, îndemnăm pe toţi prietenii dragi de peste tot să nu-şi încetinească mâinile în serviciul divin, ci mai degrabă să continue să lucreze şi să aştepte, asiguraţi de favoarea şi binecuvântarea lui Dumnezeu în orice eventualitate.

Mai mult de-atât, am sugera ca toţi fraţii iubiţi care au fost activi în lucrarea cu Fotodrama şi care au întrerupt temporar, să nu intre în alte afaceri permanent, ci să se menţină gata pentru acest mijloc minunat de vestire a Adevărului care ajunge la atâţia oameni şi le dă atâta satisfacţie şi iluminare în privinţa Bibliei şi a adevăratului ei Mesaj. Îndemnăm şi pe alţii care n-au fost cu Fotodrama, dar care ştiu cum să opereze filmele şi diapozitivele stereooptice, să devină cât se poate de îndemânatici şi să ne înştiinţeze dacă sunt dispuşi, gata şi capabili de acest serviciu.

Cerem tuturor adunărilor Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor Bibliei să se gândească bine dacă au fraţi cu îndemânare specială pe care i-ar putea recomanda Societăţii pentru astfel de ocazii care ar putea veni: (1) Bărbaţi clari în Adevăr şi loiali lui, gata să-şi dea viaţa pentru el; (2) bărbaţi cu dicţie bună şi care posedă talent pentru vorbire publică şi capacitate de a vorbi gramatical. Vrem să avem o listă a acestora, ca să-i putem chema dacă se iveşte ocazia. Dar asiguraţi-vă să răspundeţi conştiincios la întrebările de mai sus, şi să nu recomandaţi Societăţii pe nimeni decât pe aceia care ar fi o onoare pentru Adevăr şi pentru serviciul lui. Ar putea fi şi alte moduri în care ar putea servi unii fără talent pentru vorbire publică şi fără cunoştinţă specială de gramatică; dar pentru serviciu public Societatea crede că este voia Domnului ca Adevărul Său să fie prezentat într-o formă vrednică de laudă.

Un bun număr dintre cititorii noştri au mai multă sau mai puţină experienţă în lucrarea de Colportor. Unii dintre ei s-au retras din serviciu din cauza incapacităţii de a face faţă cheltuielilor, chiar dacă Societatea le-a dat cărţile la preţ mai mic decât costul lor — la jumătate din preţul de vânzare. Oricare dintre aceşti colportori care are ceva capacitate şi care ar putea reintra în lucrare în condiţii favorabile, este rugat să ne trimită o carte poştală în care să declare dispoziţia de a reintra şi numărul de cărţi pe care le-a putut vinde când era în serviciu. Unii dintre aceştia ar putea fi ajutaţi într-un fel sau altul, aşa încât să se întoarcă la această lucrare foarte importantă de Colportor. Acum avem metode şi instrucţiuni, prin a căror folosire mulţi care înainte n-au avut succes, acum au.

Vrem să obţinem această listă, aşa încât, dacă s-ar deschide o cale pe care o aşteptăm, să ştim cum să comunicăm prompt cu voi. Cerem această adresă pe o carte poştală, ca să poată fi pusă uşor la dosar.

Lucrarea de voluntariat din 1915 să nu fie uitată. Cum s-a spus înainte, oamenii sunt treji şi citesc, în timp ce înainte mulţi dintre ei au neglijat literatura dată lor. Acum este timpul să fie pusă ceva literatură în fiecare casă din oraşul vostru şi să vă informaţi dacă oraşele şi satele învecinate au fost servite — să vă extindeţi astfel serviciul în lucrarea Secerişului. Suntem gata să vă punem la dispoziţie gratuit această literatură, plătind taxele de trimitere. Trimiteţi comenzile ca să poată fi satisfăcute cât se poate de prompt.

Succesul Fotodramei

În raportul nostru am arătat că deşi a început numai recent, serviciul Fotodramei se dovedeşte a fi foarte eficient, în special în satele şi oraşele mici. Biserici goale, tribunale, şcoli etc., se pot în general obţine când oamenii ştiu că vor avea un spectacol interesant, gratuit. Unele adunări au obţinut aceste seturi ale Fotodramei cu o plată parţială înainte, Societatea aşteptând să plătească restul când va fi mai convenabil pentru ei. Când se plătesc aceste resturi, putem da şi alte seturi ale Fotodramei. Astfel lucrarea progresează. În fiecare caz binecuvântarea pare a fi nu numai pentru public, ci şi pentru dragii prieteni care servesc publicul.

Fiţi curajoşi şi Domnul vă va întări inima! Să fim loiali, credincioşi, şi să nu uităm cultivarea tuturor roadelor şi harurilor Spiritului sfânt. Astfel vom fi cel mai bine pregătiţi pentru împlinirea speranţelor noastre, care credem că sunt atât de aproape!