PRIVELIŞTE DIN TURNUL DE STRAJĂ
Războiul s-ar putea sfârşi prin epuizare
R 5805 1 decembrie 1915 (pag. 355)
Renumitul ziar socialist Vorwaerts cere naţiunilor în război să-şi declare scopurile şi face următorul apel mişcător:
„Expunerea obiectivelor războiului de către premierul Asquit în toamna trecută a fost lipsită de claritate şi a fost plină de declaraţii incomplete, dar în orice caz a fost mai specifică decât asigurarea sa de acum că Anglia este hotărâtă să continue războiul până la un sfârşit reuşit şi să-şi epuizeze toate resursele pentru a obţine cel mai înalt ţel comun. Mai puţin ceţos este noul reprezentant al Franţei, Briand, în declararea obiectivului de a scoate afară pe vrăjmaş din provinciile ocupate, inclusiv Alsacia-Lorena; dar şi Briand se pierde repede în norii retoricii când spune că Franţa nu va face pace până când dreptatea va fi restabilită prin victorie şi vor fi obţinute toate garanţiile unei păci durabile.
S-ar crede că după cincisprezece luni de război, cel mai îngrozitor din lume, oamenii de stat vor fi în stare să dea un răspuns mai specific la întrebare şi să le explice oamenilor cu ce scop le varsă sângele — ce scop a fost fixat şi pentru ce câştig se luptă. Apărarea patriei, libertate, dreptate, kultur (civilizaţie, aşa cum era concepută de germani pentru germani — n. t.) — toate acestea nu mai sunt suficiente astăzi. Acestea sunt cuvinte pe care fiecare le interpretează cum îi place şi este chiar timpul să se vorbească mai pe înţeles şi la subiect.
Pare aproape ca şi cum ambele părţi care sunt în război s-ar teme să-şi trădeze planurile una faţă de alta, căci nu numai Franţa şi Anglia îşi învăluie în ceaţă scopul războiului şi condiţiile de pace; guvernul german nu este mai puţin reticent; şi încă mai mult, ori de câte ori se exprimă în legătură cu scopurile războiului, se limitează la generalităţi care pot fi la loc în a insufla curaj soldaţilor înaintea unui atac, dar care nu servesc la răspândirea clarităţii necesare în privinţa intenţiilor finale ale Germaniei, acasă ori în străinătate.
Poveştile despre dorinţele şi eforturile de pace ale Germaniei sunt oficial înfierate ca false. Von Bulow este în Elveţia la odihnă şi recreare, iar Solf (Secretarul pentru Colonii) vrea doar să-şi viziteze scumpii prieteni din Olanda şi să mănânce iarăşi pâine albă bună. Nu este adevărat nici aceea că consilierul imperial, în prezenţa tuturor, a numit achiziţionarea Belgiei până la linia Muse, anexarea Kurlandului şi 30.000.000.000 mărci indemnizaţie ca şi condiţii de pace. Ei bine, în ultimele douăsprezece luni am auzit ce nu este adevărat; pot să ne ţină de rău dacă o dată am vrea să auzim ce este adevărat, ce consideră cu adevărat guvernul german că este obiectivul lui în jocul războiului?
Nu poate fi cazul ca veşnic să se ducă luptă după luptă, ca mari armate să fie îndreptate una împotriva alteia pe noi teatre de război, fără ca oamenii să afle ce s-a realizat şi ce mai trebuie să se realizeze pentru ca clopoţeii păcii să sune.
Ceilalţi, ne spun ei, trebuie să solicite pacea, pentru că noi suntem biruitori; dar din nefericire ceilalţi nu se consideră învinşi şi nu se ajunge la nici un rezultat. Războiul continuă la nesfârşit fiindcă ambele părţi se tem să pună limite cererilor lor şi să le exprime, de teamă că anunţarea obiectivului pentru care luptă va fi interpretat ca semn de slăbiciune. Ar putea merge până acolo încât acest război să se sfârşească în completa epuizare a tuturor părţilor, fiindcă nimeni nu se preocupă să spună în ce anume condiţii a fost pregătit să se sfârşească. Dacă acest lucru va fi împiedicat, atunci va trebui ca toate guvernele să lase tărâmul generalităţilor retorice şi să-şi mărturisească programele concrete, şi dacă, încurcaţi de şansele schimbătoare ale războiului, nu mai sunt în stare să-şi imagineze clar obiectivele războiului, să deschidă porţile discuţiei publice. Atunci vom fi repede în clar şi, sperăm, vom avea pace.”
* * *
Prea mult curaj, prea multă mândrie, duce desigur pe cei care au controlul afacerilor lumii — în armonie cu prezicerea divină — spre epuizare. Ne uităm la bărbăţia coaptă, floarea Europei, mergând în Valea lui Iosafat — Valea morţii — valea-cimitir a Ierusalimului (Ioel 3:2, 12). Şi în timp ce vedem avuţia lumii risipindu-se, ne-ar durea inimile foarte, foarte tare dacă n-am avea asigurarea Cuvântului lui Dumnezeu în privinţa marelui rezultat al binecuvântării universale prin intermediul Împărăţiei lui Mesia, care va urma marii tulburări a Armaghedonului! Bine a prezis Isus că oamenii îşi vor da sufletul de groază şi în aşteptarea celor ce vor veni! Bine a zis El către noi ca urmaşi ai Săi, „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie” (Luca 21:25-28). Noi ne bucurăm, nu pentru necaz, care desigur întristează orice inimă sensibilă. Dar noi ne bucurăm că, deoarece lumea nu va fi în nici un alt mod pregătită pentru marea schimbare de guvern decât printr-„un Timp de Necaz cum n-a fost de când sunt popoare” (Daniel 12:1; Matei 24:21), Mesia este pe punctul de a Se ridica, îmbrăcat cu putere divină, de a-Şi asuma marea putere şi a domni pentru binecuvântarea tuturor familiilor Pământului.