Aceasta s-a întâmplat exact după botezul Domnului Isus, care a fost în Iudeea (Matei 3:1). Se ridică întrebarea: ce casă avea Isus în ţinutul Iudeii? În verset se spune că Isus i-a invitat la El. Ştim că Domnul nostru S-a născut în Betleem dar a crescut în Nazaret, în ţinutul Galileii. Nu era posibil ca în aceeaşi zi să fi mers in Nazaret fiindcă este o distanţă de cam 125 km. Într-o împrejurare El a spus: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Şi odihni capul” (Luca 9:58). Aceasta ne dă posibilitatea să gândim că El stătea la casa cuiva şi i-a invitat pe ucenici să vadă. Apoi ni se spune că de multe ori petrecea nopţile în linişte pe munte sau în locuri deschise. Credem însă că lecţia principală din verset este că El nu S-a referit atât de mult la locul de trai, ci la felul de trai. Cu alte cuvinte: Veniţi şi vedeţi cum trăiesc Eu, vedeţi singuri dacă misiunea Mea Îmi permite să Mă fixez pe lucrurile acestei lumi, ca şi când ar fi să trăiesc în ea o viaţă lungă. Astfel El a vrut să le arate că dacă voiau să-L urmeze trebuia să lase totul şi să urmeze acelaşi stil de viaţă ca al Lui. Şi ucenicii au urmat exemplul Lui. Îl vedem pe Petru zicând: „Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?” (Matei 19:27). Acelaşi lucru a fost şi este valabil de-a lungul veacului acesta evanghelic şi pentru urmaşii Lui: să înveţe modul de viaţă şi calea pe care a urmat-o Domnul şi apostolii după El, să nu-şi concentreze atenţia şi viaţa pe cele naturale, ci pe cerinţele chemării pe care au acceptat-o, deoarece „la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.” 1 Petru 2:21.