Să vedem mai întâi pe cine reprezintă câinii. Pentru Evrei câinii erau Neamurile, acei care nu erau tăiaţi împrejur. Aceasta vedem din discuţia Domnului nostru cu femeia Cananeancă. El a spus “Nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei!” Matei 15:26. El a fost trimis “numai la oile pierdute ale casei lui Israel”, nu la neamuri. Femeia a recunoscut că Neamurile pentru Evrei sunt socotiţi ca căţei prin răspunsul ei: “dar şi căţeii mănâncă fărămiturile care cad de la masa stăpânilor lor”. Dacă pentru Evrei câinii erau acei netăiaţi împrejur, pentru creştini sunt acei care nu sunt tăiaţi “împrejurul inimii”, adică care nu au venit într-un legământ şi o relaţie cu Domnul. Romani 2:28,29 Pentru aceştia care sunt departe de Dumnezeu, Isus spune să nu aruuncăm lucruri scumpe şi mărgăritare. Lucrurile scumpe sunt promisiunile şi făgăduinţele de răsplată ale lui Dumnezeu. Ele se aplică numai la acei care au trecut printr-o pocăinţă şi trăiesc o viaţă de sacrificiu. Ap. Petru confirmă “El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.” 2 Petru 1:4. Noi avem datoria de a ajuta pe fiecere de a se lepăda de păcat şi urma pe Domnul, şi numai după accea putem să ne împărtăşim impreună cu “lucruri sfinte”.
