Judecătorul Rutherford a fondat organizaţia Martorilor lui Iehova în 1931

 În 1931, peste 75% dintre Studenţii Bibliei din timpul Pastorului Russell se separaseră deja de Judecătorul Rutherford. De aceea, Judecătorul Rutherford a declarat că nici “Ruseliţi” nici “Studenţi ai Bibliei” nu mai erau nume potrivite pentru urmaşii lui. Ei au scos o rezoluţie în care se declara că de atunci încolo se vor numi “Martorii lui Iehova”. (Pagina 4)

 Pe copertă se află două simboluri caracteristice pentru Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell.

  1. Devreme după ce a început mişcarea sa în 1872, pastorul Russell a conceput o insignă pe care Studenţii Bibliei o poartă până în zilele noastre. Crucea şi coroana înconjurate de o cunună împletită simbolizează faptul că prin purtarea crucii zilnic (suferind cu Isus), creştinii vor câştiga cununa vieţii. Atunci vor avea parte cu Isus în împărăţia Sa, oferind viaţă veşnică omenirii (simbolizată prin cununa împletită care nu se veştejeşte).

Desigur, Martorii lui Iehova nu cred că Isus a murit pe cruce, ci mai degrabă pe un stâlp. Mulţi Martori consideră purtarea acestei embleme cu cruce şi coroană ca o închinare la idoli, ceea ce desigur îi descalifică drept Studenţi ai Bibliei din linia pastorului Russell.

  1. Adunarea grâului, nu a oilor din veacul milenar, este încă un semn distinctiv al activităţii Studenţilor Bibliei. Grâul din Matei 13 îi simbolizează pe creştinii concepuţi de spirit, care sunt adunaţi printr-o vestire mondială a adevărului biblic.

Copyright 1 noiembrie 2010
Kenneth Rawson

Rutherford concediat în 1915

 Fratele W. A. Baker, un confident al pastorului Russell, mi-a spus personal că pastorul Russell îl concediase pe judecătorul Rutherford în 1915. Sora Cora Sundbom, într-o relatare a experienţelor sale la Betel, unde era cu tatăl său, fratele John Kuehn, un membru proeminent la Betel, a confirmat că judecătorul Rutherford a fost concediat în 1915.

Rutherford nu s-a mai întors la sediul Turnului de Veghere în timpul vieţii pastorului Russell, care a murit în 1916. La moartea pastorului, judecătorul i‑a telegrafiat omului său de încredere, fratele A. H. Macmillan: “Nu face nimic până sosesc eu acolo”.

Nefericita manipulare pentru preşedinţie care a urmat, în care Rutherford a câştigat, este relatată în publicaţiile “Lumină după întuneric” şi “Fapte pentru acţionari”. Legal, judecătorul Rutherford n-ar fi trebuit să fie niciodată preşedinte al Societăţii Turnul de Veghere.

Introducere

 În această broşură se va folosi mult expresia “Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell” pentru a se face deosebire între Studenţii Bibliei şi urmaşii Turnului de Veghere. Aceşti Studenţi ai Bibliei îl apreciază mult pe pastorul Russell, ca unul care a fost folosit la sfârşitul acestui veac să împartă adevărul din timpul sfârşitului. Cu toate acestea, ei nu acceptă orbeşte orice a învăţat el, aşa cum Martorii lui Iehova trebuie să accepte tot ce le vine ca învăţătură de la Turnul de Veghere. Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell verifică toate lucrurile cu Scripturile şi în mod individual păstrează ceea ce ei cred că este corect din punct de vedere scriptural.

Cu toate schimburile de informaţie prin internet, Martorii lui Iehova încep să-şi dea seama că Judecătorul Rutherford implică un dezavantaj pentru ei şi încep să-i micşoreze statura şi să fabrice o legătură între pastorul Russell şi Martorii lui Iehova, care niciodată n-a existat.

Pe lângă aceasta, sunt mii de Martori şi foşti Martori ai lui Iehova care sunt nemulţumiţi de funcţionarea Turnului de Veghere şi de istoria curentă a Martorilor. Din nefericire, mulţi au căzut în depresie.

Ambii părinţi ai mei au fost Studenţi ai Bibliei înainte ca judecătorul Rutherford să fi preluat conducerea Turnului de Veghere. Din copilărie am amintiri vii legate de discuţiile părinţilor cu alţi Studenţi ai Bibliei din zilele pastorului Russell, despre preluarea Turnului de Veghere de către judecătorul Rutherford şi despre direcţia în care acesta a pornit.

De asemenea, situaţia mea în cadrul mişcării Studenţilor Bibliei în anii 1940-60, mi-a permis, mai mult decât altor Studenţi ai Bibliei, să am discuţii cu unii care au fost asociaţi cu pastorul Russell.

Am aflat de la aceştia că în 1926 judecătorul Rutherford a înlăturat învăţăturile scripturale de bază despre dezvoltarea caracterului (Galateni 5:18-25 şi 2 Petru 1:4-11). El a zis că noi suntem caractere şi nu ne puteam schimba. Ei gândeau că aceasta a fost ca să-şi justifice unele dintre acţiunile sale discutabile. De fapt, acesta a fost începutul sfârşitului relaţiei multor Studenţi ai Bibliei cu Turnul de Veghere. De ce?

Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell îndrăgeau învăţăturile despre dezvoltarea caracterului. Ei credeau că cei 144.000 urmează să aibă parte cu Isus în împărăţie, în calitate de preoţi compătimitori (1 Petru 2:9), care vor educa, vor dezvolta în iubire şi vor judeca omenirea. Ca să se califice pentru această lucrare, ei trebuie să dezvolte asemănarea de caracter a Tatălui ceresc. 2 Corintei 3:18.

Autorul acestei broşuri a publicat o parte din acest material în anii 1950 şi 1970, şi cea mai mare parte în anii 1990, dar acum este mai mare nevoie ca oricând. Această informare este însoţită de rugăciunea ca prin harul Tatălui nostru ceresc, ea să dea îndrumare scripturală celor care iubesc pe Iehova.

 Kenneth Rawson

CAPITOLUL I – Martorii lui Iehova nu sunt Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell

 Imaginea este clară. Datele istorice relevă fără umbră de îndoială că Studenţii Bibliei înfiinţaţi de pastorul Russell şi Martorii lui Iehova înfiinţaţi de judecătorul Rutherford sunt două mişcări separate.

Pastorul Russell a înfiinţat mişcarea Studenţilor Bibliei. Mişcarea şi-a avut începutul în 1872 în Allegheny, Pennsylvania, unde o adunare nou-formată pentru studiu biblic a ales pe Charles Taze Russell ca pastor al ei. În vremea aceea şi alţi creştini sinceri au format adunări independente pentru un studiu aprofundat al Bibliei, pentru a face faţă valului de necredinţă în creştere. În timp ce mulţi se agăţau orbeşte de crezurile care şi-au avut originea în “Veacurile Întunecate”, Studenţii Bibliei au apărut ca să pună la încercare necredinţa inteligentă şi credinţa neinteligentă.

Pastorul Russell a devenit lider de gândire şi activitate printre aceste adunări. În 1879 s-a format Turnul de Veghere al Sionului, cunoscut mai târziu ca Societatea de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere (să nu fie confundată cu a Martorilor lui Iehova). Pastorul Russell a servit ca preşedinte al ei mulţi ani. Această societate n-a servit ca autoritate centrală a mişcării Studenţilor Bibliei. Nici nu putea, fiindcă adunările Studenţilor Bibliei care cooperau cu ea, ţineau în mod strict la conducerea adunării de către ea însăşi. Societatea de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere a fost în esenţă o casă de editură şi un birou care trimitea constant persoane care să prezinte subiecte biblice, călătorind în toată emisfera vestică — chiar până în locurile îndepărtate ale pământului.

Cum şi de ce au luat fiinţă Martorii lui Iehova

Un lucru nefericit din istorie ne dă răspunsul la întrebarea despre originea “Martorilor lui Iehova”. După moartea pastorului Russell în 1916, scopul Societăţii Turnul de Veghere s-a schimbat drastic. Joesph Rutherford, pe care pastorul Russell îl concediase dintre personalul cu care lucra, a pus stăpânire în mod ilegal pe Turnul de Veghere, a dat afară majoritatea membrilor Consiliului Director şi a instituit o autoritate dictatorială. Turnul de Veghere a devenit capul sau autoritatea peste toate adunările care şi‑au cedat suveranitatea. Sub “noua societate” unele doctrine de bază au deviat în mod serios de la învăţăturile pastorului Russell când scrierile lui au fost date la o parte. Metodele de conducere a lucrării de evanghelizare au fost schimbate. Devierile mai senzaţionale, cum sunt refuzul transfuziei de sânge şi refuzul de a saluta drapelul, au atras atenţia publicului.

Dar multe persoane şi adunări întregi au refuzat să renunţe la libertatea creştină şi să accepte noile învăţături. În 1917 a început exodul din nou-declaratul cartier general suveran. Până în 1918 un sfert din Studenţii Bibliei l-au părăsit pe judecătorul Rutherford şi au rămas loiali învăţăturilor pastorului Russell (i). Acesta a fost primul mare exod al Studenţilor Bibliei din vremea pastorului, care s-au separat de tirania lui Rutherford.

Majoritatea acestor Studenţi ai Bibliei care au ieşit de la Turnul de Veghere condus de Rutherford credeau că uşa spre chemarea de sus era deschisă. Ei au format noi adunări şi s-au organizat pentru serviciu, ca să publice literatura de studiu a Studenţilor Bibliei.

S-au scris multe cărţi despre organizaţia Turnul de Veghere, chiar de către foşti membri ai Turnului de Veghere. Dar nici unul n-a avut pătrunderea lui William Schnell, un fost colaborator al lui Rutherford în anii aceia cruciali, când judecătorul Rutherford distrugea mişcarea Studenţilor Bibliei şi crea organizaţia Martorilor lui Iehova.

În timpul luptei dintre Rutherford şi Studenţii Bibliei, William Schnell se găsea în eşalonul de sus al Turnului de Veghere şi a făcut unele observaţii foarte pătrunzătoare. Când în final a scris cartea, “Treizeci de ani sclav al Turnului de Veghere”, el nu mai era nici Martor al lui Iehova nici Student al Bibliei.

Schnell observa că schimbările doctrinare şi propaganda agresivă a lui Rutherford au dus la o creştere mare a numărului membrilor credincioşi lui Rutherford. Dar aceasta a generat opoziţie din partea Studenţilor Bibliei care au rămas la Turnul de Veghere, străduindu-se să contracareze revizionismul de doctrină şi practică a judecătorului Rutherford. Reacţia lui Rutherford este descrisă de Schnell după cum urmează (ii):

“Între 1925 şi 1931 Rutherford s-a angajat într-o campanie de curăţare a urmaşilor lui Russell. Până în 1931, peste trei sferturi dintre aceia care fuseseră asociaţi cu mişcarea Studenţilor Bibliei în zilele pastorului Russell au rămas credincioşi învăţăturilor lui, separându-se complet de Ru-therford.”

În legătură cu aceia care au plecat, Schnell remarcă: “Aceasta este exact ceea ce a dorit şi a sperat să realizeze Turnul de Veghere” (iii). Vorbind despre noii convertiţi, Schnell a spus (iv):

“Aceştia, desigur, erau în majoritate, după ce hemoragia de trei sferturi dintre Studenţii Bibliei a fost atât de abil îndeplinită.”

Mai departe Schnell observa (v):

“Vechii Studenţi ai Bibliei, concepuţi de spirit…individual, adevăraţi creştini, n-ar fi suportat niciodată o asemenea subminare a gândirii şi practicii. Studiind Biblia, ei au fost avertizaţi de ceea ce a spus Pavel în 2 Timotei 4:3: “Căci va veni vremea când nu vor suferi învăţătura sănătoasă”.

Linia adunărilor Studenţilor Bibliei de astăzi merge înapoi prin aceşti Studenţi ai Bibliei separatişti până la pastorul Russell fondatorul lor. O descriere a Studenţilor Bibliei din vremea pastorului Russell relevă de ce Rutherford nu i-a putut supune:

“Studenţii Bibliei erau un tip de personalitate aşa de colţuroasă, încât, după declaraţia lor, ei au părăsit diferitele organizaţii îbisericeştiş pentru a deveni şi a rămâne liberi şi nestânjeniţi în obiectivul lor de studiere a Bibliei şi de a trăi ca creştini. Ei simţeau că organizaţiile îbisericileş pe care le părăsiseră, deveniseră prea rigide şi înăbuşitoare, o stare pe care ei o considerau dăunătoare pentru cursul lor ca creştini. De fapt, în zilele acelea Studenţii Bibliei erau cei mai colţuroşi individualişti care au apărut din zilele Bisericii timpurii încoace. Deviza lor de “non conformism” a devenit o parolă în anii 80 şi 90 ai secolului trecut.”

Aceşti “individualişti colţuroşi” credeau în autonomia fiecărei adunări. Nu exista loc pentru un dictator ca Rutherford, şi nici pentru preşedinţii Turnului de Veghere care i-au urmat, toţi aceştia opunându-se învăţăturii scripturale de autonomie a fiecărei adunări.

Martorii lui Iehova au luat fiinţă în 1931

Acum că trei sferturi dintre Studenţii Bibliei din vremea pastorului Russell au fost daţi afară iar restul s-au supus schimbărilor doctrinare, putea fi fondată o nouă mişcare. În 1931, la cincisprezece ani după moartea pastorului Russell, au luat fiinţă Martorii lui Iehova. Fodatorul lor, Joseph Rutherford, a prezentat o rezoluţie uluitoare intitulată “Un nume nou”, care a fost adoptată la Convenţia lor Internaţională, în 26 iulie 1931, în Columbus, Ohio. Rezoluţia observa mai întâi că nici “Ruseliţi” nici “Studenţi ai Bibliei” nu mai erau nume potrivite îdesigur că nu, din moment ce 75% dintre Studenţii Bibliei din timpul pastorului Russell se separaseră dejaş. De atunci încolo ei se se vor numi “Martorii lui Iehova” (vi).

Să se observe bine, Studenţii Bibliei din vremea pastorului Russell nu s-au transformat în Martorii lui Iehova. Aşa cum şi Wikipedia observă, din cauza schimbărilor doctrinare ale judecătorului Rutherford, mişcarea lui “a pierdut pe cei mai mulţi dintre membrii originari între 1916 şi 1928 îmai exact 1931ş”.

Aceasta înseamnă că în 1931 când Rutherford a schimbat numele mişcării în Martorii lui Iehova, cei mai mulţi dintre Studenţii Bibliei din vremea pastorului Russell erau plecaţi.

CAPITOLUL II – Ce s-a întâmplat cu Studenţii Bibliei?

Cum s-a spus mai înainte, am fost bine informat de către cei care au fost acolo, despre cele ce s-au întâmplat în 1926 când judecătorul Rutherford a înlăturat dezvoltarea caracterului. Acesta a fost începutul sfârşitului pentru Studenţii Bibliei care rămăseseră la Turnul de Veghere. A fost o chestiune de timp. Apoi în perioada 1929-1932 a fost marele exod de la Turnul de Veghere al lui Rutherford, care a marcat începutul mişcării Studenţilor Bibliei de astăzi. Cum?

În august 1929, peste 80 de Studenţi ai Bibliei din zona Pittsburg au plecat de la Turnul de Veghere. Ce să facă? Unde să meargă? La 31 octombrie era aniversarea morţii pastorului Russell. Grozav! Vor avea o convenţie aniversară de trei zile şi vor invita pe toţi Studenţii Bibliei despre care ştiau că plecaseră de la Turnul de Veghere începând cu 1918.

Ce succes! Convenţia de la Pittsburg a depăşit chiar cele mai mari aşteptări la care ar fi putut visa, şi a devenit un eveniment anual până în 1942, când al doilea război mondial a limitat călătoriile. I-am însoţit pe părinţii mei în călătoriile lor de la Detroit la multe dintre Convenţiile de Reunire de la Pittsburg. Ca adolescent, şi eu am luat trenul ca să particip la ultima Convenţie de Reunire.

S-au format noi adunări, iar cele vechi, existente de la exodul din 1918, s-au lărgit prin acest exod următor de Studenţi ai Bibliei de la Turnul de Veghere al lui Rutherford. Toate adunările sau ecclesiile erau autonome, bazate pe învăţătura apostolului Pavel, ca în zilele pastorului Russell.

Studenţii Bibliei care au ieşit de la Turnul de Veghere după 1929 aveau un entuziasm fierbinte pentru activitatea de mărturie publică. În 1932 ei au format o nouă asociaţie de serviciu, cu singurul scop de a duce la îndeplinire un program de mărturie publică susţinut.

Acest exod mare a continuat şi după 1932, până în 1935, şi a constat din Studenţii Bibliei care au rămas după 1932, precum şi din mulţi care veniseră la Turnul de Veghere în timpul judecătorului Rutherford, dar care au plecat fiindcă nu credeau că ei erau Martorii lui Iehova care au înlocuit Israelul în planul lui Dumnezeu. De atunci încoace a existat o continuă scurgere a foştilor Martori spre mişcarea Studenţilor Bibliei. În anii 1940, personal am ajutat la constituirea unei noi adunări formate din foşti Martori ai lui Iehova, adunare în care de atunci încoace am fost ales anual pastor.

Înapoi la judecătorul Rutherford – şi la noua lui mişcare

Bazat pe învăţături noi, judecătorul a dat un nume nou unui grup relativ nou, care în mod clar nu era format din Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell.

Judecătorul Rutherford, nu pastorul Russell, a fost fondatorul Martorilor lui Iehova. Pastorul Russell a murit în 1916. Martorii lui Iehova au fost înfiinţaţi în 1931. Pastorul Russell a înfiinţat mişcarea Studenţilor Bibliei care încă îi susţin învăţăturile. Judecătorul Rutherford a respins învăţăturile pastorului Russell, a scos afară pe Studenţii Bibliei loiali învăţăturilor pastorului şi idealurilor lui pentru o mişcare nedictatorială. A respins denumirea de Studenţi ai Bibliei şi a numit noua lui mişcare “Martorii lui Iehova”.

Imaginea este clară. Datele istorice relevă fără umbră de îndoială că Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell şi Martorii lui Iehova înfiinţaţi de judecătorul Rutherford sunt două mişcări separate.

Există însă un punct care tinde a genera confuzie şi contradicţie. De ce uneori Martorii lui Iehova se referă la pastorul Russell ca la fondatorul lor? În mod sigur nu fiindcă sunt de acord cu învăţăturile de bază ale lui. De fapt, ei se opun atât de înverşunat învăţăturilor de bază ale lui, încât i‑au categorisit tot mereu pe Studenţii Bibliei în clasa “servitorului rău” care va fi nimicit veşnic. (Pe de altă parte, Studenţii Bibliei n-au decât speranţe îmbucurătoare pentru eternitatea Martorilor lui Iehova, cum au şi pentru membrii altor biserici.)

Care este păcatul Studenţilor Bibliei din linia pastorului Russell care-i face atât de răi în ochii lor? Ce păcat abominabil au comis Studenţii Bibliei încât să merite nimicire veşnică? Răspunsul este simplu: ei ţin încă la învăţăturile biblice prezentate de pastorul Russell! Aceasta înseamnă că resping învăţăturile Martorilor lui Iehova. Pentru Martorii lui Iehova, învăţăturile esenţiale ale Studenţilor Bibliei sunt erori grosolane — vrednice de judecată veşnică.

Contradicţia absurdă apare însă când Martorii lui Iehova pretind că pastorul Russell este fondatorul lor. De unde au luat Studenţii Bibliei aşa-zisele erori grosolane dacă nu de la pastorul Russell? Dacă el a prezentat acele erori grosolane, cum pot pretinde Martorii lui Iehova că pastorul Russell este fondatorul lor?

“Vechime”

Există un motiv, şi unul simplu, pentru care Martorii lui Iehova îl pretind pe pastorul Russell ca fondator al lor — “vechimea”. Ca biserică creştină, Martorii lui Iehova sunt neofiţi. Deoarece Martorii lui Iehova au început numai în 1931, ei aveau nevoie de credibilitate istorică. Imaginaţi-vi-i în anii 1930, 40 şi 50 spunând: “Grupul nostru creştin a început numai în 1931″. A pretinde însă că pastorul Russell a fost fondatorul lor, i-ar proiecta tocmai în anii 1800 ca grup creştin. La urma urmei mai multe biserici creştine, cum sunt Ucenicii lui Cristos, şi-au avut începutul în anii 1800. Ca dovadă a sensibilităţii lor la vechime, Martorii încearcă să depăşească toate bisericile creştine, pretinzând că Abel, fiul lui Adam, a fost primul Martor al lui Iehova. Aceasta este o căutare de vechime absurdă!

Da, faptele istorice sunt clare. Pastorul Russell a fondat mişcarea Studenţilor Bibliei în anii 1870. Judecătorul Rutherford a fondat organizaţia Martorilor lui Iehova în 1931. Studenţii Bibliei fondaţi de pastorul Russell şi Martorii lui Iehova fondaţi de judecătorul Rutherford sunt două mişcări separate şi distincte.

Doar pentru a ilustra problema: luteranii şi romano-catolicii au o linie comună numai fiindcă luteranii s-au rupt de papalitate. Dar ei sunt două biserici separate. Luteranii cred învăţăturile lui Martin Luther, iar catolicii cred învăţăturile papilor. Numai fiindcă linia luteranilor poate fi urmărită până la papi nu înseamnă că papii sunt fondatorii luteranilor. Papii sunt fondatorii romano-catolicilor care le cred doctrinele.

Întocmai cum baptiştii şi presbiterienii cred în chinul veşnic, tot aşa Studenţii Bibliei şi Martorii lui Iehova, ca şi alte câteva biserici, cred în nimicirea veşnică. Dar această asemănare nu-i face acelaşi grup. Este bine să se observe că Studenţii Bibliei cred că cei mai mulţi Martori ai lui Iehova sunt oameni nobili şi se vor bucura de binecuvântările eternităţii lui Dumnezeu exact ca şi ceilalţi oameni. (Am dori ca şi ei să aibă aceleaşi sentimente faţă de noi!)

Să se remarce bine aceasta: Judecătorul Rutherford a adoptat acest nume, “Martorii lui Iehova”, fiindcă “Studenţii Bibliei” nu mai era un nume potrivit. Dar de ce a ales Rutherford numele “Martorii lui Iehova”?

De fapt, “Martorii lui Iehova” este un nume scriptural, menţionat de trei ori în capitolele 43 şi 44 din Isaia. Profetul Isaia vorbeşte în mod evident despre poporul evreu, şi Studenţii Bibliei întotdeauna au înţeles aşa. După Isaia 43 şi 44, “martorii lui Iehova” au fost odată eliberaţi din Egipt, au oferit odată sacrificii lui Dumnezeu şi trebuia să fie adunaţi din toată lumea în patria lor. Aceste fapte sunt adevărate numai despre poporul evreu. Poporul evreu este singurul “martor al lui Iehova”, nu urmaşii judecătorului Rutherford.

CAPITOLUL III – Teologia substituitoare şi antisemitismul

Judecătorul Rutherford a pus bazele respingerii uneia din învăţăturile de bază ale pastorului Russell. Astfel a fost pregătită scena pentru “teologia substituitoare”. În 1932 când a fost publicat al doilea volum al cărţii sale, “Vindication” (Justificare), în ea se spunea că poporul evreu a fost respins pe vecie ca popor al lui Dumnezeu şi a fost înlocuit cu “Noul Israel” — Martorii lui Iehova fondaţi de el! Judecătorul a îmbrăţişat astfel teologia substituitoare — acea eroare tradiţională atât a romano-catolicilor şi a catolicilor ortodocşi, cât şi a denominaţiilor protestante istorice.

Teologia substituitoare aplică toate scripturile Vechiului Testament care vorbesc despre viitoarele binecuvântări pentru Israel, ca promisiuni numai pentru creştini. Judecătorul Rutherford aplică aceste scripturi exclusiv la creştinii Martori ai lui Iehova care l-au urmat pe el. Totuşi, este interesant să observăm că toate scripturile care vorbesc despre pedepsele pentru Israel sunt aplicate de teologia substituitoare la poporul evreu.

Acum o tristă realitate. Întocmai cum teologia substituitoare a justificat, dacă n-a chiar inspirat, antisemitismul timp de peste 1900 de ani de istorie creştină, tot aşa inevitabilul a urmat şi în privinţa judecătorului Rutherford.

Rutherford şi antisemitismul

Judecătorul i-a trimis lui Hitler o scrisoare cu conţinut antisemit. De ce? Ceea ce urmează este un citat din Anuarul Martorilor lui Iehova pentru 1934 (vii):

“În iunie, preşedintele Societăţii îjudecătorul Ru-therfordş a vizitat Germania pentru a lua măsuri de repunere a proprietăţii în posesia noastră îa Martorilor lui Iehovaş şi de continuare a activităţii. Ştiind că vrăjmaşii au răstălmăcit faptele în faţa guvernului înazistş, a fost pregătită o Declaraţie de Fapte, şi pe data de 25 iunie 1933 s-au adunat la Berlin mai bine de 7000 de Martori ai lui Iehova, care în unanimitate au adoptat Rezoluţia, care s-a tipărit şi s-a distribuit cu milioanele în toată Germania. Rezoluţia aceea este îîn parteş după cum urmează, adică:

“Se fac acuzaţii false din partea vrăjmaşilor noştri că am primit sprijin financiar de la evrei. Nimic nu este mai departe de adevăr decât aceasta. Până în acest moment nu s-a contribuit din partea evreilor nici cu cea mai neînsemnată sumă pentru lucrarea noastră. Cel mai mare şi cel mai opresiv imperiu de pe pământ este imperiul anglo-american. Prin acesta înţelegem imperiul britanic, din care Statele Unite sunt o parte. Comercianţii evrei din imperiul anglo-american sunt cei care au înfiinţat şi au condus Marele Business, ca mijloc de exploatare şi opresiune a oamenilor din multe popoare. Acest fapt se aplică în special la oraşele Londra şi New York, fortăreţele Marelui Business. Acest fapt este atât de vizibil în America, încât există un proverb în legătură cu oraşul New York, care spune: “Este proprietatea evreilor, este condus de catolicii irlandezi şi notele de plată le plătesc americanii”. îAccentuarea ne aparţine.ş Noi n‑avem nici o luptă cu nici unele dintre persoanele menţionate, dar, ca martori pentru Iehova şi în ascultare de porunca Lui prezentată în Scripturi, suntem obligaţi să atragem atenţia asupra adevărului în privinţa acestui lucru, pentru ca oamenii să poată fi luminaţi în privinţa lui Dumnezeu şi a scopului Său. … .” Acesta este antisemitism clar!

Judecătorul Rutherford şi Martorii lui Iehova din Germania n-au reuşit să intre în graţiile lui Hitler

“Această Declaraţie a fost trimisă fiecărui înalt funcţionar al guvernului îGermaniei nazisteş, de la preşedinte până la membrii consiliului”, se explică în cartea “Martorii lui Iehova în planul divin”, publicată de Martorii lui Iehova în 1957 (viii). Această trimitere la fiecare “înalt funcţionar” includea desigur şi pe Hitler, care era cancelarul numit de preşedinte. Pe lângă defăimarea Ligii Naţiunilor, Declaraţia era de acord cu guvernul nazist când spunea (ix):

“Guvernul actual al Germaniei s-a declarat împotriva opresorilor din Marele Business îevreii din America şi Angliaş şi în opoziţie cu influenţa religioasă nefastă asupra afacerilor politice ale naţiunii. Exact aceasta este poziţia noastră. …” (Accentuarea ne aparţine.)

Incredibil! Judecătorul Rutherford a spus că era întru totul de acord cu principiile lui Hitler! Dar apoi Rutherford a făcut o greşeală fatală zicând (x):

“În loc să fim împotriva principiilor susţinute de guvernul Germaniei, noi sprijinim ferm asemenea principii, şi subliniem că Dumnezeu Iehova prin Cristos Isus va aduce împlinirea completă a acestor principii.” (Accentuarea ne aparţine.)

Incredibil. Judecătorul Rutherford a zis că era întru totul de acord cu principiile lui Hitler. Dar greşeala fatală a fost să declare că numai Dumnezeu putea aduce “împlinirea deplină a acestor principii” economice şi politice ale lui Hitler. Aceasta implica faptul că Hitler nu putea! Aceasta a fost o lovitură pentru eul lui Hitler, ceea ce l-a făcut să se pornească mai aspru ca oricând împotriva Martorilor lui Iehova. Pentru Hitler, meritele antisemitismului judecătorului au pălit ca importanţă comparativ cu visul lui ca al Treilea Reich să stăpânească peste toată Europa cu succes, ceea ce Rutherford sugera că nu va reuşi.

Încercarea lui Rutherford de a intra în graţiile lui Hitler a eşuat. Din nefericire, exprimarea antisemitismului i-a descoperit adevăratele sentimente. În 1934, judecătorul a scris la pagina 5 a unei broşuri intitulate “Un popor favorizat”: “Oamenii de acum numiţi evrei sunt comercianţi, printre care se află unii din cei mai bogaţi şi mai avari pe care i-a cunoscut lumea. Anumiţi şefi ai marilor comercianţi sunt numiţi evrei. Mulţi sunt aroganţi, mândri şi foarte egocentrici”. În 1936 judecătorul Rutherford a scris în “Enemies” (Vrăjmaşi) (pag. 281): “Se găsesc oameni extrem de egoişti numiţi “evrei”, pe care-i interesează numai pofta de câştig”.

Un duel a două personalităţi egocentrice

Judecătorul Rutherford nu l-a convins pe Hitler, dar lupta din lumea viselor lui Rutherford nu era terminată. Hitler a condus numai Germania. Dar Rutherford, în cele mai nesăbuite vise ale sale, a condus Guvernul Teocratic al lui Iehova pe pământ. Mai mult de atât nu se poate! Rutherford a gândit că într-adevăr îl putea intimida pe Hitler. Ceea ce urmează este absurd, dar s-a întâmplat în realitate.

În 7 octombrie 1934, toate congregaţiile Martorilor lui Iehova din Germania s-au adunat să asculte o scrisoare care fusese trimisă oficialilor din guvernul lui Hitler. În ea se spunea: “Există un conflict direct între legea voastră şi legea lui Dumnezeu…De aceea, aceasta este pentru a vă înştiinţa că noi cu orice preţ ne vom supune poruncilor lui Dumnezeu, ne vom aduna pentru studierea Cuvântului Său şi-L vom adora şi-L vom sluji aşa cum ne-a poruncit”.

În aceeaşi zi, Martorii lui Iehova din 49 de ţări au făcut adunări speciale şi i-au trimis lui Hitler următoarea telegramă: “Tratamentul rău la care sunt supuşi Martorii lui Iehova şochează pe toţi oamenii buni de pe pământ şi dezonorează numele lui Dumnezeu. Abţineţi-vă de la a mai persecuta pe Martorii lui Iehova; altfel Dumnezeu vă va distruge pe voi şi partidul vostru naţional”. Treziţi-vă! din 22.08/1995.

Judecătorul Rutherford a stârnit ostilitatea Martorilor lui Iehova din toată lumea împotriva lui Hitler. Adunările naţionale ale Martorilor lui Iehova din cincizeci de naţiuni din lume au trimis telegrame lui Hitler ameninţând că Dumnezeu îl va distruge dacă nu se va potoli. Mânios peste măsură, Hitler a poruncit ca toţi Martorii lui Iehova să fie strânşi şi aruncaţi în lagăre de concentrare.

Un anume Karl Wittig era cu treburi oficiale la Hitler şi era de faţă când acesta a fost informat de ameninţările Martorilor din toată lumea, care-l preveneau: “Abţineţi-vă de la a mai persecuta pe Martorii lui Iehova; altfel Dumnezeu vă va distruge pe voi şi partidul vostru naţional”. Wittig observă: “Hitler a sărit în picioare şi cu pumnii încleştaţi a ţipat isteric: “Această progenitură va fi exterminată în Germania!” (Atestat de un notar public în Frankfurt la 13 noiembrie 1947.)

Ce duel nefericit a două personalităţi! Ce arogant din partea lui Rutherford să creadă că putea porunci ca mânia lui Dumnezeu să vină peste cineva. De asemenea, ce brutală şi neîndurată a fost mintea lui Hitler, să calce în picioare pe cineva, potrivit capriciilor sale.

Încă un cuvânt despre acest duel. Martorii lui Iehova din cincizeci de ţări l-au susţinut pe Rutherford în ameninţarea sa că Dumnezeu îl va distruge pe Hitler dacă nu răspundea favorabil. Aceasta înseamnă că partea cea mai mare a Martorilor l-au susţinut. Şi aceasta dovedeşte că Martorii lui Iehova nu erau Studenţi ai Bibliei. Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell n-ar cere niciodată ca cineva să fie nimicit de Dumnezeu. Aceştia n-au fost Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell, ci Martorii lui Iehova înfiinţaţi de judecătorul Rutherford.

Anuarul Martorilor lui Iehova din 1934 prezintă cele întâmplate între judecătorul Rutherford şi Hitler în 1933 şi 1934. Relatarea exactă din 1934 îl incrimina foarte tare pe Rutherford. În Anuarul pe 1974 însă, era un articol care încerca să ascundă şi să dea mare parte din vină pentru Declaraţie, pe conducătorul filialei germane a Turnului de Veghere. Dar Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1934 spunea corect că Declaraţia incriminatoare a fost autorizată de preşedintele Turnului de Veghere, judecătorul Rutherford.

În treacăt doar, este bine să observăm că mulţi alţii, chiar şi Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell au suferit în lagărele de concentrare ale lui Hitler.

O nepotrivire scandaloasă!

Să se observe nepotrivirea între stilul de viaţă al Martorilor lui Iehova, care au fost în mod special selecţionaţi pentru arestare din cauza duelului bizar al judecătorului Rutherford cu Hitler în 1933/1934, şi stilul de viaţă al judecătorului însuşi. Trist de spus, în timp ce urmaşii lui, Martorii lui Iehova, sufereau în lagăre de concentrare, judecătorul trăia în lux şi opulenţă. El avea o casă ca un palat, Beth Sarim, în San Diego, pe o proprietate de 40 de hectare — cu scopul declarat de a fi folosită de Vrednicii din Vechime în Împărăţie — unde Rutherford a trăit în timpul iernii până la moartea sa. Se presupune că a avut şi locuri de agrement în Statele Unite şi în străinătate. Şi, desigur, avea nevoie de două Cadillacuri de şaisprezece cilindri pentru distracţie.

Ce scandalos! Din cauză că s-au supus decretelor judecătorului Rutherford, Martorii lui Iehova îşi pierdeau viaţa în lagăre de concentrare în timp ce conducătorul lor stimat se desfăta în lux şi bogăţie.

Schnell, care a părăsit pe Martorii lui Iehova, era creştin fundamentalist pe vremea când şi-a scris cartea. Ca atare era în dezacord profund cu unele doctrine esenţiale susţinute de pastorul Russell şi de Studenţii Bibliei. Şi totuşi, scrierea lui reflectă o admiraţie profundă faţă de spiritul lor creştin în contrast cu al lui Rutherford şi al Martorilor înfiinţaţi de el.

Această mişcare neîngrădită a Studenţilor Bibliei, compusă din “individualişti colţuroşi”, cum i-a numit Schnell, prosperă acum în toată lumea. Da, Studenţii Bibliei sunt o mică mişcare de “individualişti colţuroşi”, legaţi împreună în adunări care‑şi păzesc cu râvnă autonomia adunării. Dar, dacă iei o mică ceată de individualişti, fiecare cu propria voinţă, complet consacraţi unei viziuni unice a Adevărului, atunci obţii activişti. Astfel, Studenţii Bibliei, ca şi în zilele pastorului Russell, au impact asupra lumii într-un grad care depăşeşte cu mult numărul lor.

CAPITOLUL IV – Martorii lui Iehova nu cred învăţăturile istorice pe care le cred Studenţii Bibliei

Ceea ce credea pastorul Russell este cuprins în cele şase volume de Studii în Scripturi, care au fost considerate învăţăturile acceptate de Studenţii Bibliei până la moartea pastorului Russell. În zece ani de când judecătorul Rutherford a pus stăpânire pe Turnul de Veghere, cele şase volume de Studii în Scripturi au fost puse deoparte. Au fost înlocuite cu o serie de cărţi noi scrise de judecătorul Rutherford, care a schimbat multe din învăţăturile de bază ale pastorului. Este adevărat, cele şase volume de Studii în Scripturi se pot găsi în bibliotecile Martorilor lui Iehova, dar nu pentru a fi citite. De ce? Martorii lui Iehova au înlocuit multe din învăţăturile pastorului Russell cu noile învăţături ale fondatorului lor, judecătorul Rutherford, şi ale preşedinţilor care au urmat după el. Cele şase volume de Studii în Scripturi se află în bibliotecile Martorilor lui Iehova pentru a-şi arăta vechimea istorică, aşa cum s-a remarcat mai înainte.

Următoarele doctrine sunt exemple care arată că Studenţii Bibliei menţin încă învăţăturile fundamentale ale pastorului Russell, în comparaţie cu Martorii lui Iehova care nu le menţin.

Autonomia adunărilor

Cum erau aleşi conducătorii şi servitorii bisericilor în zilele apostolilor? Fapte 14:23 arată că adunările îi “rânduiau” (în greacă, “alegeau prin ridicare de mână”) prin votul adunării. 2 Corinteni 8:19-23, arată că servitorii şi vorbitorii care călătoreau din adunare în adunare nu erau aleşi de la un centru, ci de către adunarea în care ei erau membri. Pastorul Russell în cartea sa Noua Creaţie, a explicat în detalii scripturale cum fiecare adunare trebuie să se conducă singură, nu să fie condusă de un centru, ci de spiritul lui Cristos. Până în ziua de astăzi, Studenţii Bibliei fondaţi de Pastorul Russell păzesc autonomia adunărilor lor. Martorii lui Iehova nu sunt Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell, fiindcă ei au nevoie de un centru care să le spună ce să facă.

Mântuire pentru toţi

Învăţătura principală a pastorului Russell a fost că Isus a murit pentru toţi, de aceea toată omenirea va avea o ocazie deplină, corectă, de mântuire. Toţi vor fi luminaţi de cunoştinţa adevărului lui Dumnezeu înainte de a fi puşi la probă şi judecaţi în privinţa destinului lor veşnic (1 Timotei 2:3-6). Pentru majoritatea omenirii, aceasta va fi când oamenii vor fi înviaţi din morţi la învierea generală. Judecata lor finală va fi bazată pe conduita lor din perioada când vor fi luminaţi, şi nu din viaţa actuală când sunt în ignoranţă. Această învăţătură a separat pe Studenţii Bibliei de toate celelalte grupuri religioase. Acum îi separă şi de Martorii lui Iehova. Timp de decenii, Martorii lui Iehova au învăţat că Isus n-a fost o răscumpărare pentru toţi oamenii, ci o răscumpărare pentru tot felul de oameni — nu că aceasta îi include pe toţi oamenii.

Scopul evanghelizării

Pastorul Russell a învăţat, în baza scripturii din Fapte 15:14-17, că Iehova cheamă acum pe unii, “turma mică” (Luca 12:32), şi când Cristos întors a doua oară Îşi stabileşte împărăţia, “rămăşiţa de oameni vor căuta pe Domnul”. Această vedere era complet diferită de conceptul mântuirii existent în zilele pastorului Russell. Pe vremea aceea aproape toţi evanghelicii învăţau un foc literal de chin pentru oricine nu-L acceptă pe Isus în această viaţă. Ei gândeau că ameninţările iadului de foc erau necesare pentru a înfrâna răul, şi, dacă trebuia, pentru a aduce mântuirea prin frică. De atunci încoace multe biserici şi-au lărgit conceptul de mântuire dincolo de această viaţă.

Dar Martorii lui Iehova cred că mărturia lor este pentru a găsi pe aceia care să se alăture Martorilor lui Iehova şi astfel să supravieţuiască Armaghedonului.

Turnul de Veghere, 15 mai 2006, pag. 22 declară:

“…supravieţuirea oamenilor de astăzi depinde de credinţa lor şi de asocierea loială cu partea pământească a organizaţiei universale a lui Iehova”.

Astfel, fiecare Martor este misionar pentru viaţă sau moarte. Cu astfel de scop îngust pentru mărturie, Martorii lui Iehova n-ar putea niciodată să fie consideraţi Studenţi ai Bibliei din linia pastorului Russell. Martorii lui Iehova reflectă îngustimea gândirii judecătorului Rutherford, fondatorul lor.

Cine sunt martorii lui Iehova biblici

După ce judecătorul a aplicat în mod greşit numele de Martori ai lui Iehova (Isaia 43:12) la urmaşii Turnului său de Veghere, în locul poporului evreu, el a declarat că poporul evreu nu are nici un rol special în planul divin de la moartea lui Isus încoace. Astfel că evreii au fost înlocuiţi cu noii Martori ai lui Iehova.

Pastorul Russell a învăţat că poporul şi naţiunea evreiască au un rol de frunte în planul divin pentru omenire. Deşi evreii erau încă împrăştiaţi, el a spus, pe baza promisiunilor lui Dumnezeu, că vor fi readunaţi în patria lor şi vor fi stabiliţi ca naţiune independentă. Timpul a dovedit că aşa a fost. Deşi Martorii lui Iehova neagă, Studenţii Bibliei de astăzi învaţă că noul stat Israel, aşa cum a prezis pastorul Russell, s-a născut prin providenţa divină şi este vestitorul împărăţiei care vine pe pământ. Ieremia 32:37-40.

Dacă nu credeţi în răscumpărarea pentru toţi (1 Timotei 2:6), aceasta fiind învăţătura principală care l-a separat pe pastorul Russell de toate bisericile, nu puteţi fi unul dintre Studenţii Bibliei veniţi din linia pastorului Russell.

Dacă aparţineţi unei oragnizaţii care are conducere dictatorială peste toate congregaţiile, nu puteţi fi unul dintre Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell, care păzesc autonomia adunării lor.

Dacă credeţi că Martorii lui Iehova au înlocuit naţiunea lui Israel în planul lui Dumnezeu, atunci nu puteţi fi unul dintre Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell, care vestesc în toată lumea că Dumnezeu adună poporul natural Israel în patria lui străveche.

Aceste învăţături sunt scrisorile de recomandare ale Studenţilor Bibliei din linia pastorului Russell. Cei care le resping nu sunt din linia lui.

CAPITOLUL V – Un vlăstar hibrid

Din cauza proastei reputaţii a vieţii judecătorului Rutherford care are ecou pe internet, Martorii lui Iehova încearcă să reducă identificarea lor cu judecătorul Rutherford şi să accentueze că fondatorul lor a fost pastorul Russell. De fapt, ei sunt un vlăstar hibrid care nu întruneşte condiţiile pentru a fi Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell. De ce?

Fiindcă le lipsesc doctrinele care-i recomandă ca Studenţi ai Bibliei din linia pastorului Russell, dar reţin încă doctrinele care-i recomandă ca Martori ai lui Iehova din linia judecătorului Rutherford. Urmaşii Turnului de Veghere de astăzi sunt, nici mai mult nici mai puţin, Martorii lui Iehova înfiinţaţi de Rutherford. Ei cred învăţăturile lui. Principala învăţătură a lui a fost că Martorii lui Iehova au înlocuit naţiunea lui Israel ca “martori ai lui Iehova”. Martorii au această pretenţie şi acum.

Din aceste fapte se poate vedea că pastorul Charles T. Russell n-a fost nici în organizare nici în învăţătură fondatorul Martorilor lui Iehova. El a fost fondatorul Studenţilor Bibliei care există şi astăzi. Ca şi la început, Studenţii Bibliei sunt fără un cap sau autoritate centrală. Fiecare adunare îşi păstrează conducerea sa democratică. Deşi fiecare adunare rămâne independentă, în cea mai mare parte ele sunt asociate în activităţi comune şi în convenţii. De asemenea, există câteva asociaţii de serviciu, care ajută la promovarea slujirii naţionale şi internaţionale. Deoarece Studenţii Bibliei pun mare accent pe adunare, unele adunări au devenit foarte active naţional şi mondial în publicitate pe internet şi mărturie, publicând broşuri şi traducând şi tipărind cele şase volume de Studii în Scripturi ale pastorului Russell în diferite limbi din lume.

Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell îi îngrijorează pe creştinii evanghelici. Ascultaţi ce se spune pe un blog de-al lor, de Robert C. Hill, ThB:

“Ei sunt în creştere. Tiparele lor sunt în funcţiune. Cumpără timp de emisie la TV cablu şi www-ul este cea mai nouă arenă pentru diseminarea erorii lor doctrinare. Printre alte lucruri, ei declară că a doua venire a lui Isus a avut loc în 1874…Martori ai lui Iehova? Nu. Studenţii Bibliei sunt grupuri independente din linia directă a moştenirii teologice a lui Charles Taze Russell şi n-au nici o legătură cu Martorii lui Iehova de la Societatea Turnul de Veghere de acum”. (Accentuarea ne aparţine.)

Studenţii Bibliei nu sunt limitaţi la Statele Unite. Se găsesc pe toate continentele. Toţi creştinii sinceri sunt bine veniţi. Nu vi se cere să faceţi nici o declaraţie de adeziune la ceva. Căutaţi Studenţii Bibliei cu google.

 Note finale

Capitolul I Martorii lui Iehova nu sunt Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell

  1. Herzl Year Book, 190.
  2. William Schnell, Thirty years a Watch Tower slave (Treizeci de ani sclav al Turnului de veghere) (Grand Rapids: Baker Book House, 1963), 40, 41.

iii. Ibid., 41.

  1. Ibid., 42.
  2. Ibid., 43.
  3. Jehovah’s Witnesses: Proclamers of God’s Kingdom (Martorii lui Iehova: Proclamatori ai Împărăţiei lui Dumnezeu) (Brooklyn: Watchtower Bible and Tract Society, 1993), 155, 156.

Capitolul III

Teologia substituitoare şi antisemitismul

vii. 1943 Year Book of Jehovah’s Witnesses (Anuarul Martorilor lui Iehova, 1943) (Brooklyn: Watchtower Bible and Tract Society, 1933), 130, 131.

viii. Jehovah’s Witnesses in the Divine Purpose (Martorii lui Iehova în planul divin) (Brooklyn: Watchtower Bible and Tract Society, 1959), 130.

  1. 1934 Year Book of Jehovah’s Witnesses, 134 (Anuarul Martorilor lui Iehova, 1934).
  2. Ibid., 135.