Apostolul Pavel ne dă aici un criteriu după care să ne analizăm startea spirituală. Dacă conștiința noastră este condusă de principii și valori spirituale, atunci vom vedea în aproapele nostru lucrurile bune, pozitive, fiindcă pe acestea le apreciem şi le căutăm noi în viață. Dar dacă gândurile noastre nu sunt în direcția lucrurilor care duc la sfințenie, atunci vom vedea numai lucrurile negative, căci omul, “aşa cum a gândit în sufletul lui, aşa este el”. O atenţie deosebită trebuie să acordăm în cazul presupunerii de rău, atribuirii de motive, de intenţii rele cuiva, care apoi se va materializa în cuvinte rele, acuzatoare, defăimătoare. Aceasta arată desigur că starea inimii nu este potrivită, curată. “Căci din plinătatea inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din comoara lui bună; dar omul rău scoate lucruri rele din comoara lui rea” (Matei 12:34, 35). Şi mai mult, ştim că nici noi şi nimeni din această lume nu poate citi gândurile şi cunoaşte motivele altcuiva, decât dacă acela le dezvăluie. De aceea, în cazul în care cineva a zis sau a făcut ceva ce ni se pare că n-ar fi trebuit să zică sau să facă, Învăţătorul ne sfătuieşte să discutăm problema (Mat. 18:15), ca să ne asigurăm de motivele reale şi dacă se poate să-l ajutăm pe cel care ni se pare a fi în eroare. Deci, “Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”