UNELE SCRISORI INTERESANTE
R 4923b W. T. 15 noiembrie 1911 (pag. 430-431)
Dragul meu pastor:
Tocmai m-am întors acasă, bucurându-mă de cele opt zile la convenţie. Această convenţie a fost pentru mine o mare înălţare spirituală, şi scriu ca să spun că deşi n-am fost niciodată contra Angajamentului, totuşi n-am văzut niciodată necesitatea de a mi-l însuşi, până în 4 septembrie, când am fost prezent la adunarea de dimineaţă, de rugăciune, laudă şi experienţe. Îţi cer să te rogi ca să pot fi în stare prin harul lui Dumnezeu să-l respect până când voi sta complet în El.
Al tău în Cristos, Theodore Anderson
——————
Dragă frate Russell:
Vei găsi aici inclus ceva ce am copiat din cartea lui Oliver Spencer Halstead. Am gândit că poate ţi-ar plăcea să apară în Turn.
F. Benner
„Rev. Dr. Theodore Clapp, în autobiografia sa, spune că el a predicat la New Orleans o predică zeloasă despre pedeapsa veşnică; că după predică Judecătorul W., care, spune el, era un eminent cercetător şi studiase pentru slujire dar a renunţat la scopul său pentru că n-a putut găsi doctrina pedepsei veşnice şi doctrine asemănătoare, i-a cerut să facă o listă de texte în ebraică şi greacă pe care se baza în suţinerea doctrinei. Doctorul dă apoi o relatare dataliată a studiilor sale în căutarea textelor pentru a le da Judecătorului.
„El şi-a început studiul cu Vechiul Testament în ebraică, şi l-a continuat în anul acela şi în cel următor, şi totuşi n-a putut găsi acolo nici măcar o aluzie la vreo suferinţă după moarte; că în dicţionarul limbii ebraice n-a putut discerne nici un cuvânt care să însemne un loc de pedeapsă într-o stare viitoare; că n-a putut găsi nici un singur text formulat în vreo formă care să conţină ameninţări de răsplătire dincolo de mormânt; că spre marea lui uimire s-a dovedit că criticii ortodocşi de cel mai mare renume erau perfect familiari cu aceste fapte.
El a fost obligat să mărturisească Judecătorului că nu putea arăta niciun text ebraic. Dar el era totuşi optimist că Noul Testament va furniza ceea ce căutase fără succes în Moise şi în Profeţi. El şi-a continuat studiul în greacă al Noului Testament opt ani. Rezultatul a fost că n-a putut numi nicio parte din el, de la primul verset din Matei până la ultimul din Apocalipsa, care, corect interpretate, să afirme că o parte a omenirii va suferi veşnic.
Doctorul conchide spunând: «Este un fapt important şi foarte instructiv că am fost adus în starea actuală a minţii (respingerea dogmei chinului veşnic) numai de către Biblie — o stare a minţii care merge împotriva tuturor prejudecăţilor din viaţa mea dinainte, a învăţăturilor părinteşti, a şcolii, a colegiului, a seminarului teologic şi a castei profesionale».
Cum putea Doctorul să se aştepte să găsească vreo astfel de învăţătură în Noul Testament, după ce a descoperit că nu se găseşte nici în Moise, nici în vreun alt profet? Şi dacă ar fi putut găsi vreun pasaj în greaca din Noul Testament care ar putea părea să înveţe ceea ce n-a putut găsi într-o chestiune atât de fundamentală în Moise şi în profeţi, l-ar fi acceptat ca adevărat?
„Oliver Spencer Halsted,
„Fost Cancelar al Statului New Jersey”
——————
Dragă frate Russell:
Scrisoarea ta, datată 9 august, a ajuns la mine astăzi, şi Îl laud pe Domnul pentru toată bunătatea Sa. Se pare că Domnul răspunde la rugăciunile a mii de persoane de aici din India. Fie ca Tatăl să te aducă în grabă, aşa încât să vesteşti veştile bune şi aici. Ar fi o mare dezamăgire pentru prieteni dacă i-ai omite. Poţi ţine adunări în trei locuri în Travancore. Este puţină îmbunătăţire în privinţa călătoriei, deoarece recent a început un serviciu motorizat între trei locuri importante.
Dacă aş şti clar despre venirea ta aici, aş putea face aranjamente pentru ceva adunări în engleză, şi de asemenea una sau două pentru fraţii din aceste părţi.
Fie ca Domnul să te binecuvânteze şi să te aducă la timpul Său în mijlocul nostru. Cu iubire şi rugăciuni de la noi toţi,
Fratele tău şi servitor în câmpul secerişului, S. P. Devasahayam.
——————
Dragă frate Russell:
Fiind cumva familiar cu subiectul incubaţiei, supun următoarele ca ilustrative pentru dezvoltarea Noii Creaturi: Noi nu putem determina la timpul umplerii incubatorului dacă ouăle sunt fertile sau sterile. La prima probă ouăle sterile sunt sortate şi îndepărtate, deoarece ele ar scădea temperatura camerei ouălor, nedezvoltând gradul de căldură perceptibil într-un ou fertil.
La următoarea probă se găsesc ouăle care au fost fertile şi în care dezvoltarea a progresat într-un anumit grad. La inspecţie acestea se dovedesc a fi fără viaţă, germenul noii fiinţe fiind mort şi progresul mai departe spre dezvoltare fiind imposibil, acestea sunt îndepărtate din incubator, deoarece nu numai că ar scădea temperatura camerei cu ouă, ci şi ar strica atmosfera. Efectul acestor „ouă rele” este de a slăbi vitalitatea embrionilor vii.
Chiar înainte de timpul clocirii, de obicei ne asigurăm din nou că nu există niciun „ou rău” în incubator, deoarece acestea devin ofensive în măsura stadiului lor de dezvoltare.
Nu acceptă Domnul la cunoştinţa Adevărului atât persoane cu o minte naturală cât şi cu o minte spirituală? Numai cei concepuţi în realitate de spirit sunt reprezentaţi prin ouăle „fertile”. Dar nu sunt mulţi care vin sub influenţa Adevărului, care, după probare, nu dau dovadă de căldură şi viaţă — de zelul reprezentat prin căldura oului „fertil”?
Când o Nouă Creatură concepută de Spirit, după ce a primit germenul fiinţei noi, a minţii noi, mintea lui Cristos, şi după ce a progresat într-o oarecare măsură în noua viaţă, dezvăluie faptul că noua viaţă a murit, nu dă el dovadă de acest fapt într-un mod cumva asemănător oului din incubator? Nu găseşte Domnul necesar să-l îndepărteze pe acesta din părtăşia celor care încă au viaţa şi vitalitatea Spiritului ca nu cumva răceala şi caracterul lor ofensiv general să nu pună în pericol interesele celorlalţi embrioni vii ai fiinţei spirituale?
Nu este de asemenea adevărat că embrionii morţi manifestă un caracter ofensiv în măsura avansării în stadiul lor de dezvoltare? Nu se poate observa că persoanele care n-au fost niciodată concepute de Spirit, chiar dacă au fost pătate de păcat, se pare că niciodată nu ajung la adâncimile întinării inimii ce se vede la aceia care odată „au gustat darul ceresc şi au fost făcuţi părtaşi ai Duhului sfânt şi au gustat puterile veacului viitor?” Aceasta ar părea să fie ilustrat prin deosebirea în măsura de stricare a oului fertil şi a celui steril.
Rugându-mă pentru binecuvântarea bogată a Învăţătorului asupra serviciului şi a lucrării tale de iubire, rămân fratele tău în părtăşia lui Cristos,
W. A. Wheeler, N. Y.